Alianța Galactică

Capitolul 2

- Saruto -

A trecut deja o lună de când sunt iar pe Pământ, e total diferit de cum mi-aș fi imaginat, viața de aici nu se compară deloc cu cea din spațiu. Am auzit multe povești despre de ce nu s-a mai încercat o a doua colonizare a spațiului și de ce oamenii care au rămas aici erau predestinați să rămână pe vecie aici, dar niciodată nu am reușit să văd cu ochii mei ce înseamnă viața de aici.

În copilărie obișnuiam să vin aici mereu cu mama și tata, mereu îmi spuneau că o să fie benefic să văd cum e viața de aici ca să pot să mă dezvolt pe viitor, dar mi-au arătat doar unele părți din viața de aici.

Viața printre adolescenții pământeni e mult mai distractivă decât mi-aș fi închipuit, toată lumea e foarte de treabă, am ajuns să mă înțeleg cu toată lumea de aici și tot timpul persoanele sunt în preajma mea. Am reușit să îmi fac 2 prieteni mai apropiați cu care chiar am ajuns să stau aproape zilnic, Ryu și Kayma. Ryu e un tip foarte inteligent, e atât de deștept încât nu mai are nevoie deloc să învețe sau să își mai dea măcar silința. În momentul ăsta e deja la un total alt nivel față de toată școală, motiv pentru care face temele tuturor pentru o sumă modică, mă rog aproape tuturor. Kayma e gen secretara lui Ryu, e o persoană foarte timidă, atât de timidă încât pentru mult timp toate persoanele din clasă o știau după un anumit nume care era tot greșit și nu a zis nimic și a lăsat-o așa. Lui Ryu i s-a părut că ar fi practic să aibă în preajmă pe cineva care ar putea să-l ajute cu partea de organizare, așa că a adoptat-o pe Kayma.

Chiar în prima zi de școală s-a făcut un anunț legat de mine, fără să fiu menționat, din păcate. Directorul a ținut un discurs în care le-a spus tuturor că pentru următorul an o să fie în școală cineva din spațiu care o să-i supravegheze pentru a decide dacă Pământul e pregătit să trimită din nou persoane.

Am avut o discuție interesantă cu directorul în care mi-a explicat că ar trebui măcar să anunț profesorii de cine sunt de fapt și ce fac pe aici, dar am considerat că ar fi mai benefic să fie cât mai puține persoane care știu despre mine sau acoliții mei mai mici. Felix mi-a zis că a încercat pe cât posibil să nu se prea integreze printre persoane pentru că credea că ar fi mai ușor așa să îi observe. Sanahi.. Sanahi pe de altă parte a făcut exact opusul, în prima ei zi a întrebat pe toată lumea dacă vor să fie prietenii ei, până la urmă a ajuns unde e și Felix acum, nimeni nu vorbește cu ea.

- Felix -

Prima săptămână pe Pământ a fost una fascinantă, dar în același timp nu a fost nimic diferit față de spațiu. Ziua mea mereu începe cu planul de mese pentru toată ziua. Încă de când eram mic mă ocupam de gătitul pentru familia lui Saruto, așa că pe Pământ nu a fost nimic diferit.

Mersul la școală a fost ceva diferit, la fel și ieșitul din casă, în spațiu tot ce am avut de învățat am făcut-o acasă, iar Saruto a cam avut grijă de mine, Sanahi și Sarabi în tot acest timp, asigurându-se că nu suntem prea mult expuși la viața în Alianță. Chiar și acum pe Pământ deși scopul ar fi fost să fim mai independenți, Saruto mereu își trimitea o clonă de a lui până în fața școlii ca să asigure că ajungem în siguranță.

Acum deja a trecut o lună de când suntem aici, am început să mă obișnuiesc cu viața de aici, Sanahi pe de altă parte era foarte entuziasmată să își facă prieteni noi, eu pe de altă parte nu am vrut să ies prea mult în evidență, am rămas puțin în umbră până acum.