Don't Blame Me

Capitolul doisprezece

"And sometimes, against all odds, against all logic, we hope."

- unkown

Toată schema cu a mă preface bolnavă pentru aniversarea lui Damien nu a funcționat pentru Darcy. Ea știa mult prea bine că nu vreau să merg acolo din pricina unei singure persoane de pe toată lista de invitați. În ciuda rezistenței mele, la momentul actual mă aflam în drum către Forest Oaks pentru a sărbători ziua lui Damien. Și nu acesta era cel mai rău aspect dintre toate. Ci că mă aflam în aceeași mașină cu Damon pentru următoarele două ore.

Darcy ședea pe scaunul de lângă el și îl bătea cap să o lase pe ea să fie DJ. Băiatul era atât de iritat după numai douăzeci de minute încât nu se oprea din a-l blestema pe Damien pentru că l-a obligat să ne ia cu el.

Locul unde mergeam se presupune că este un conac vechi care datează încă de la începutul secolului XX și se bănuiește a fi bântuit de prezențele strigoilor străbunilor familiei Northwest. Ei bine, nu credeam în fantome. Însă Darcy era îngrozită și Damon își bătea joc spunând că a adus o placă ouija. Chiar credeam că glumește, asta până când oprise într-o benzinărie și a decis să ne demonstreze că este foarte serios. Nenorocitul avea o placă ouija în portbagaj și am căzut de comun acord cu Darcy că îl vom îmbăta, îi vom fura cheile mașinii și vom arde acea nenorocită de placă.

Noi trei urma să fim cei mai mici de acolo. Restul invitaților fiind prietenii lui Damien din anul terminal. Eram în total doisprezece persoane, fiindcă conacul nu era atât de mare și nu am fi avut loc. Deja toată lumea trebuia să aibă partener pentru camere. Eu știu sigur că voi fi cu Darcy.

Nathaniel a strâmbat din nas când a auzit vestea că mă voi afla plecată din campus un weekend întreg, îi promisesem că vom merge împreună la pista pentru carts. Dar, sinceră să fiu, acest weekend departe de el este ceea ce aveam nevoie. Din toate acestea, exista până la urmă un singur lucru negativ. Mitocanul care își conducea Mustangul roșu. Dar oricum mă voi afla constant în prezența lui Darcy și asta nu va fi o problemă.

Mai exista un motiv pentru care îmi doream să vin. Mâine dimineață în zorii zilei ne vom plimba cu ATV-urile în pădurile din jur. Mereu mi-am dorit să conduc unul și datorită acestor bogătași voi avea șansa. Deja i-am spus lui Damien să rezerve unul numai pentru mine și mi-a promis că o va face. Apoi vom găti împreună un barbeque și ne vom distra în jacuzzi-ul special montat de domnul Dalton pentru aniversarea lui Damien.

Când am ajuns la locul cu pricina, le-am dat într-un final dreptate. Casa se asemăna cu castelul lui Dracula. Era făcută din cărămizi negre și totul părea întunecat. Mai lipsea un liliac să zboare deasupra noastră să auzim urletele prizonierilor din temnițe.

Mi-am luat bagajele din portbagajul lui Damon și am fost întâmpinați de Damien tocmai la ușă. Din casă se auzea muzică și multe voci de oameni. Am ajuns ultimii. Pentru că Darcy dorea să se oprească la fiecare benzinărie pentru gustări și cred că l-a stors pe Damon de bani.

- La mulți ani! i-am urat lui Damien și îi întinsesem cadoul

- Mulțumesc, Vic. Mă bucur că ești aici.

Damon bătuse palma cu Damien, și apoi cu restul invitațiilor, pe care nu îi mai văzusem niciodată în viața mea. Dar ne priveau zâmbind și au făcut cunoștință cu noi. Le-am uitat numele la două secunde după ce le auzisem, dar bănuiesc că le voi învăța fiind aici cu ei.

- Bine, fetelor. Vă puteți instala și apoi schimba, vom merge în ciubăr în curând.

Ne-am conformat și Darcy a înaintat pe holurile casei, care erau la fel de întunecate ca și restul. Existau covoare roșii sângerii cu modele pe fiecare hol și singura iluminare o reprezenta candelabrele montate pe perete, cu becuri în forma unei lumânări. Pereții nu erau acoperiți cu ciment, ci au fost lăsați la cărămidă. Mă simțeam precum într-o peșteră.