Reign of Sinners

Capitolul doisprezece

"And sometimes, against all odds, against all logic, we hope."

- unkown

Toată schema cu a mă preface bolnavă pentru aniversarea lui Damien nu a funcționat pentru Darcy. Ea știa mult prea bine că nu vreau să merg acolo din pricina unei singure persoane din lista de invitați. În ciuda rezistenței mele, la momentul actual mă aflam în drum către Forest Oaks pentru a sărbători ziua lui Damien. Și nu acesta era cel mai rău aspect dintre toate. Ci că mă aflam în aceeași mașină cu Damon pentru următoarele două ore.

Darcy ședea pe scaunul de lângă el și îl bătea cap să o lase pe ea să fie DJ. Băiatul era atât de iritat după numai douăzeci de minute încât nu se oprea din a-l blestema pe Damien pentru că l-a obligat să ne ia.

Locul unde mergeam se presupune că este un conac vechi care datează încă de la începutul secolului XX și se bănuiește a fi bântuit de prezențele strigoilor străbunilor familiei Northwest. Ei bine, nu credeam în fantome. Însă Darcy era îngrozită și Damon își bătea joc spunând că a adus o placă ouija. Chiar credeam că glumește, asta până când oprise într-o benzinărie și a decis să ne demonstreze că este foarte serios. Nenorocitul avea o placă ouija în portbagaj și am căzut de comun acord cu Darcy că îl vom îmbăta, îi vom fura cheile mașinii și vom arde acea nenorocită de placă.

Mai exista un motiv pentru care îmi doream să vin. Mâine dimineață în zorii zilei ne vom plimba cu ATV-urile în pădurile din jur. Mereu mi-am dorit să conduc unul și datorită acestor bogătași voi avea șansa. Deja i-am spus lui Damien să rezerve unul numai pentru mine și mi-a promis că o va face.

Când am ajuns la locul cu pricina, le-am dat într-un final dreptate. Casa se asemăna cu castelul lui Dracula. Era făcută din cărămizi negre și totul părea întunecat. Mai lipsea un liliac să zboare deasupra noastră să auzim urletele prizonierilor din temnițe.

Am fost întâmpinați de Damien tocmai la ușă. Din casă se auzea muzică și multe voci. Am ajuns ultimii. Pentru că Darcy dorea să se oprească la fiecare benzinărie pentru gustări și cred că l-a stors pe Damon de bani.

- La mulți ani! i-am urat lui Damien și îi întinsesem cadoul.

- Mulțumesc, Vic. Mă bucur că ești aici.

Făcusem cunoștință cu restul invitaților, majoritatea fiind băieți. Le-am uitat numele la două secunde după ce le auzisem.

- Bine, fetelor. Vă puteți instala și apoi schimba, vom merge în ciubăr în curând.

Ne-am conformat și Darcy a înaintat pe holurile casei, care erau la fel de întunecate ca și restul. Existau covoare roșii sângerii cu modele pe fiecare hol și singura iluminare o reprezenta candelabrele montate pe perete, cu becuri în forma unei lumânări. Pereții nu erau acoperiți cu ciment, ci au fost lăsați la cărămidă. Mă simțeam precum într-o peșteră.

Darcy m-a condus într-o încăpere de la etajul unu și intrase într-o cameră mare, cu pat dublu imens urcat pe un piedestal și baldachin. În jur predomina culoarea auriu.

- Există apă caldă? întreb și îmi așez geanta roz pe podea.

- Da, Vic. Conacul are funcționabile toate utilitățile. Doar că tata a ales să păstreze aspectul învechit. În fiecare an după Ziua Recunoștinței venim aici pentru ca băieții să vâneze în păduri.

Ne-am schimbat în costumele de baie. Și am pus o cămașă albă peste.

- Nu ți se pare ciudat că suntem doar trei fete aici și restul băieți? o întreb pe Darcy în timp ce mergeam pe holuri cu prosoape în mâini.