Lupta adepților umbrei

Umbra începutului

​Tocmai ce era pe cale sa se întample cand...alarma asurzitoare a ceasului ma întrerupe din visat. Deschid ochii si realizez ca sunt in patul meu si ca astăzi urmează o altă zi banală de școală. Cu greu ma dezlipesc din așternuturile calde ale patului și în final încep să mă pregătesc și sa grăbesc pasul pentru ca dinou sunt în întârziere. Dar haideți sa sărim peste rutina mea de dimineață si peste  cele cinci ore plictisitoare petrecute la școală și să trecem direct la subiect. Numele meu e Anna și sunt o simplă adolescentă de cincisprezece ani dar am să vă povestesc cum viața mea a luat o intorsătura cu totul si cu totul ciudată dar tot odată foarte epică aș putea spune. Așa că să revenim la ziua de azi...
​Era o zi mohorată de toamnă. Frunzle ruginii alinau ușor în bătaia vântului. Cerul era acoperit de nori negri.
Ca de obicei, dupa scoală, am luat-o pe alea îngustă pe care mergam de cand ma știu. Doar ca de data asta ceva nu era nu era înregulă. Cineva mă urmarea. Puteam simți pași greoi pe pămâtul rece care îmi pulsau in urechi si îmi stârneau o frică nebună. Nu îndrazneam sa privesc in spate. Era tot mai aproape asa ca am luat o decizie pe moment care a fost una dintre cele mai rele decizi luate  vreodata in viața mea si pe care am regretat-o apoi amarnic: am cotit-o pe o alee laturalnică. Dar spre nenorocul meu nu am scăpat de urmăritor. Acum era atât de aproape de mine încât îi puteam simți respiratia de ghiața in ceafa. În acel moment panica m-a cuprins și am luat-o la fugă. Credeam că de data asta scăpasem. Dar cand mi-am făcut însfârșit curaj sa privesc in spate am înleminit. Urmaritorul avea peste doi metri înalțime si poate o sa ma credeți nebună dar era fără chip. Părea învaluit într-o negură groasă si întunecată si tot ce am mai putut zări la el erau ghiarele lui lunghi si ascuțite ca bicegele. Și cel mai ciudat era ca imi rostea încontiuu numele ca un șuierat ascuțit si asurzitor. Eram pierdută.
​Dar deodata de nicăieri a apărut o rază strălucitoare de lumină care a strapuns bestia iar aceasta s-a transformat in cenusa si s-a raspandit in adierea vântului. Printre scântei de lumină si praf am putut vedea chipul unui băiat cam de vârsta mea cu părul castaniu închis si ochii verzi ca smaraldul. În mană ținea o sabie stralucitoare. Dar înainte de a mai putea zari ceva am simțit o durere aspră în piept și atunci totul a devenit negru...
​Ușor, ușor am început sa deschid pleoapele greoaie. Eram intr-un salon mare. În jurul meu erau ma multe paturi cu saltele vechi si ponosite si vitrine cu sticluțe eticetate si puse ordonat pe rafturile prăfuite. In aer se simțea un miros steril. Pe una dintre paturi ședea o fată cu o carte in mână. Șuvițele ei negre ca pana corbului atârnau ușor dintr-un coc ciufulit in vârful capului. Era atât de prinsă de carte pe care o citea încât abea m-a observat. A lăsat cartea din maini, s-a apropiat de mine și a zis:
​- Deci, cum te simți? Rana aia e destul de urâtă.​
Prima dată nu mi-am dat seama despre ce vorbește dar apoi mi-am amintit tot ce se petecuse și mi-am pităit pieptul. Am simțit o durere slabă sub bandajul moale.
​- Stai liniștită! O să se vindece complet în vreo două zile, a spus ea.
​Am zâmbit ușor apoi am intrebat putin stângace:
- Cine esti tu? Unde ma aflu?
- Numele meu e Emma. Iar tu te afli in casa mea si...
Dar înainte de a mai spune ceva in încăpere a aparut chiar el, baiatul care mă salvase de acea creatură.
- Oh, uite cine s-a decis sa își faca apaiția! a spus Emma,putin iritată.
​- Chiar nu am chef să mă cert cu tine. a spus băiatul putin morocanos.
​Apoi și-a întors privirea spre mine:
- Ești înregulă?
- Va fi bine! Doar că are nevoie de odihnă. a răspuns repede Ema.
​- Nu e nevoie! am spus eu scurt.Sunt ok. Multumesc mult.Cred ca ar trebui sa plec...
​- Nu poți pleca nicăieri. spuse baiatul pe un tot calm si apasat. Ei te vor gasi si vor veni dupa tine.
- Care „ei"? am intrebat eu.
​- Noi îi numim „adepții întunericului". Unul dintre ei te-a atacat acum două zile.
​- Două zile?! am exclamat eu. Sunt aici de două zile?! Cred că părinți mei si-au ieșit din minți!
​- Parinți tai vor fi bine. Tu ești cea care mă îngrijorează. Ești mai specială decât crezi a spus calmă Ema.
​- De ce ai spune asta?
​- Pentru ca tu nu ești o persoană obișnuită.Will vorbea mai devreme despre „ adepții întunericului", ei bine exista si „adenții luminii" iar noi suntem unii dintre ei. Iar pentru ca oamenii sa traiasca in pace noi trebuie sa echilibram balanța intre bine si rău, întuneric și lumină. Scopul nostru e clar și stim de ce parte suntem. Dar tu cum spuneam esti specială. Te urmaim de foate mult timp și la fel și ei. Tu ești  jumatate din amândouă si ești ultma noastră speranță, deaceea sarcina noastră este sa te protejăm de rau.
​- Dar e imposibil! Vă bateți joc de mine cumva? am întrebat eu derutată.
​- Spune adevarul. Fie ca îti place sau nu. Trebuie sa ne ajuti.
- Dar eu nu va pot ajuta. Eu nu sunt speciala. Sunt o simpla fata si habar nu am ce vreti de la mine.
​- Daca erai o simpla fata adepții întunericului nu ar fi pe urmele tale. ma contrazise Emma.
​- Deci tu vrei ca eu să vă ajut să vă luptați cu creaturile acelea? am intrebat eu cat se poate de serios
​- În principiu da. a spus Will la fel de serios.
- Dar eu nu stiu să mă lupt. am adaugat eu rapid
​- Will te va invața. a spus cu indiferență Emma.
- Ce? Dar de ce eu? a spus Will luat prin surprindere.
- Pentru ca tu ești cel mai în masură sa faci asta. Și pentru ca nu ai de ales. ranji Emma.
-Hei! Pe mine nu ma intreaba nimeni? În niciun caz. am protestat eu.
- Nu ai de ales. Un razboi e pe cale sa izbugeasaca si tu esti singura care il poate opri. Acest razboi va distruge atat lumea noastră cat și a ta. Trebuie sa ai încredeare în noi. De altfet crezi ca te-am fi scos din giarele creauturii daca nu am fi avut nevoie de tine?
- Bine. Sa zicem ca va ajut. am spus eu oftand.
- Excelent! a zâmbit Emma entuziasmată. Antrenamentul incepe maine!
​- Cum? Dar abea am ajuns. am spus eu în semn de protest.
​- E mult de lucru, în plus adepții intunericului sunt aproape. Nu îi putem lasa sa înving! a spus Ema foarte hotătâtă.

Dacă v-a placut și doriti o continuare, aveti pareri, sau daca am facut vreo greseala, nu ezitati si va rog sa imi spuneti:)) multumesc