Lupta adepților umbrei

Puteri ascunse

​Ema s-a oferit sa îmi prezinte întreaga cladire. Ea mi-a spus că aceasta clădire in care ne aflam are peste o sută de ani si ca actualii propietari sunt parinți ei care i-au lăsat ei responsabilitatea cat sunt plecati. Clădirea are peste cincizeci de camere toate decorate cu mobilier clasic si perdele de mătase. Exact asa era si camera pe care mi-a dat-o mie. Dintre toate camerele din clădire doar cinci dintre ele erau ocupate. Mă gândeam că probabil una e a Emei, a mea, a lui Will si încă două persoane pe care urmează să le cunosc mâine la antrenamente.
​Timpul a trecut repede și m-am dus devreme la culcare extrem de extenuată dar curioasă ce va aduce ziua de mâine. De dimineață am fost trezită de niste batai  insistente în ușa. Cand am deschis ușa in fața mea era o fata mai scundă cu cațiva centimetri decat mine cu ochii verzi ca al lui Will si parul castaniu inchis. Ea a zâmbit zicând cu o voce prietenoasa:
-E timpul antrenamentului! Numele meu e Sam.Iar tu trebuie sa fi Anna.
-Da. Eu sunt. Ma bucur să te cunosc! am surâs eu.
- Și eu. Uite, ți-am adus echipamentul. Ar trebui sa te grăbești. Fratele meu e cam agitat când întarzie cineva.
- Fratele tău? am spus eu confuză.
- Da. Will e fratele meu.
- Aha. Pai mersi. Voi fi gata imediat.
- Ok te aștept aici. Vom merge inpreuna in sală. a spus Sam.
Dupa ce am luat echipamentul care constă in un tricou si un sacolu cu o pereche de pantaloni de trening negri si bocanci, am pornit impreuna cu Sam spre sala de antrenamente. Dupa ce am traversat un lung șir de coridoare ca un labirint nesfarșit Sam s-a oprit in dreptul unei usi mari de lemn. Înauntru era o încapere mare cam cât un teren de tenis. În sala erau tot felul de echipamente de lupta si un fel de vitrine cu o mulțime de arme. În dreptul nostru era ca un fel de ring asemanator cu cele de box iar in ring se afla Will si un băiat cu parul blond. Păreau foarte prinși unul în celălalt dar cand ne-au zărit brusc flacarile din ochii lor au disparut. Will m-a privit rânjind apoi a zis:
- Ați întârziat, doamnelor!
- Oh, mai taci Will! Nu am întarziat. a zis Sam.
- Mă rog, daca zici tu. Haideți sa îi aratam Annei cum merge treaba pe aici!
Will ne-a condus la vitrina cu arme si ne-a lasat sa ne alegem o armă. El a luat sabia aceea stralucitoare pe care o avea cand m-a salvat din ghiarele creaturii, Ella a ales un arc cu săgeți, băiatul blond a luat două sabii iar eu am luat cea mai mică armă pe care am zărit-o, adica un pumnal acoperit cu simboluri si desene scobite in manerul de lemn si câteva pietricele colorate, dar care avea o lamă subțire și ascuțită.
- Bună alegere! a spus Will. Să vedem daca și ști să o folosești.
Apoi Will ne-a prezentat noii noștri adversari care erau niste manechine foarte realiste si care semanau foarte bine cu creatura care m-a atacat acum câteva zile.
- Ok, surioară, ce-ar fi sa ne faci o demonstrație?
- Nici-o poroblemă!
Ella s-a îndepărtat câțiva pași de manechin si a lansat o sageată care a nimerit direct in ochiul manechinului, lăsând o gaură in loc iar apoi sageata a ricoșat direct in piciorul celuilalt manchin.
- Nu e rău surioara! A spus Will zâmbind. Rândul tau Xander.a spus apoi privind spre baiatul blond.
- Cred ca ar trebui să lăsăm doamnele mai întâi. a spus el pivindu-mă.
- Ok, atunci. Haide Anna! Lovește cat de tare poți manechinul din fața ta si ai gija sa nu te ranești sau sa imi zgâri pumnalul.
- Chiar trebuie? Eu nu stiu sa lupt sau sa folosesc arme mortale. Am spus eu în semn de potest.
- O să te descurci Anna crede-mă. A spus in semn de incurajare Sam.
- Oh bine...
În momentul acela am privit atentă la manechin. Punctele vitale sunt capul si inima. Daca il țintesc membrele il voi încetini doar. Totuși era prea greu să îl țintesc în cap pentru că era mult mai înalt ca mine. Așa ca singura obțiune ramasă era inima. Eu ma aflam fix la nivelul inimi lui așa ca daca reușeam să îl străpung inima,lovitura ar fi mortala dar pentru asta trebuie să știu exact unde să lovesc și aici m-a ajutat ma credeți sau nu chiar orele de anatomie petrecute la școală. Știam exact unde trebuie să lovesc. Mi-am imaginat ca manechinul din fața mea e adevarat, am strans bine pumnalul in mâna si am țintit cu toată puterea exact in dreptul inimii,pentru o fracțiune de secundă am închis ochii apoi i-am deschis si tot ce am vazut a fost manechinul care s-a descompus intr-un nor de praf exact ca cel adevarat. Will și ceilalți priveau cu gura deschisă la fel de uluiți ca mine.
Se pare ca au avut dreptate..poate chiar sunt specială. Poate chiar sunt menită sa salvez lumea.

Va rog lasati-mi comentarii...serios...e aiurea sa vezi doar vizionarile:((
Daca imi dati vreun semn o sa continui.