Nimeni nu ar fi crezut că Jungkook avea să-și înșele logodnica cu unul dintre elevii săi.
Iar nimeni nu ar fi crezut că Jimin avea să se culce cu profesorul- de fapt, nimeni nu credea nimic. Toți știau cum era acesta.
• Voi posta greu capitolele •
Î...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
🪻
"Chiar e nevoie să pleci?" Se plânse fata pentru a mia oară pe ziua aceea. "Poate putem găsi unul destul de bun aici." continuă uitându-se cu lacrimi în ochi la logodnicul său.
"Știi că ăsta e cel mai bun liceu din oraș. Poate chiar din țară. E o ocazie importantă pentru mine, Eun-Ji." zise brunetul luându-o în brațe pe fată.
În câteva ore trebuia să ajungă la Seoul. Fusese angajat la unul dintre cele mai bune licee din oraș, poate chiar din țară. Își dorea de atât de mult timp asta, dar știind că își va lăsa logodnica în orașul lor natal, i se frângea inima. Nu putea să o lase singură, dar nici nu putea să de-a cu piciorul unei asemenea oportunități.
"Trebuie să ajung mai devreme. O să dureze până despachetez tot ce am, dar promit că imediat cum ajung te sun. Okay?" întrebă acesta încercând să o facă pe cea mică fericită. "O să-mi lipsești." răspunse aceasta ștergându-și lacrimile de pe față. "Și tu mie. Promit că o să sun." o asigură, sărutându-i încă o dată buzele urcând în mașină.
Îi mai făcu o singură dată cu mâna, punându-și centura de siguranță pornind la drum. Mâine era deschiderea anului nou școlar. Era emoționat, nu o să mintă, dar acesta era visul său de foarte mult timp. Doar dacă putea să se mute cu prietena lui, era formidabil, dar știa că aceasta nu putea să-și părăsească părinții, mai ales că dintre frații ei, fata era singura care avea grijă de cei în vârstă.
Erau împreună încă din primul an de liceu. Fiind un oraș mic, cei doi se cunoșteau de ceva vreme, băiatul începând să o placă primul , iar la jumătatea primului semestru i-a mărturisit ce simte, începând de atunci să se întâlnească. În urmă cu un an o ceruse și, nu doar la rugămintea părinților amândurora, dar și pentru că o iubea. Au decis să nu se grăbească cu nunta, vrând amândoi ca băiatul să-și termine studiile.
🥀
Trântise ușor portiera mașinii uitându-se la blocul din fața sa. Era norocos să găsească un apartament aproape de locul de muncă, având și un preț convenabil. Își luă bagajele din portbagaj, încercând să le ducă pe toate. Avea și mai mult noroc știind că blocul avea lift, altfel ar fi fost un chin să ducă lucrurile opt etaje.
Se așeză pe canapeaua sufrageriei după ce își așezase toate lucrurile și aranjându-și tot ce trebuia pentru mâine, aprinzând televizorul dând la un post oarecare unde se difuza un serial. Era prea concentrat ca să audă telefonul vibrând, luându-l imediat văzând câteva apeluri pierdute de la logodnica sa.
"La naiba..." zise în șoaptă sunând-o înapoi, știind foarte bine cum va reacționa aceasta.
"Eun-Ji, îmi pare rău. Am uitat să te sun. Am fost ocupat cu despachetatul și-" încercă bărbatul să se scuze. "Și acum ce făceai?" întrebă fata pe un ton nervos și iritant. "Poftim?" întrebă brunetul neștiind ce ar trebui să-i răspundă. "Înainte să te sun. Ce făceai?" întrebă din nou fata, iar Jungkook putea jura că îi vedea una dintre vede aproape explodând. "M-mă uitam la un seria-" "Ah! Deci ai avut timp să te uiți la seriale, dar n-ai avut timp să-ți suni logodnica." îl întrerupse fata din nou , Jungkook dându-și ochii peste cap. "Nu e așa. Doar că do-" încercă bărbatul să se apere, dar fu din nou întrerupt de fată. "Ți-ai dat cumva ochii peste cap? Eu mă gândesc dacă ai ajuns cu bine acolo și tu nu dai nici doi bani pe sentimentele mele."
