Tu un hoinar, eu o copilă
Cu ganduri fara de-nteles,
Legat-am o mica idilă
În timp ce mai scriai un vers.
Doar un poet ce scrie,
Poate a înțelege visuri,
Dându-le viață pe hârtie
Ne mai făcând compromisuri.
In vers e liber a trăii
Nestingherit de stres ,
Ce prețuri greu de a plăti
I se cere-au ades.
Nu avea decât iubirea
Unei copile chinuite,
Precum si el avea sortirea
Unor chinuri de el nevrute.
De ne-nțeles eram de lume
Si parcă întregul univers ,
Avea cu noi ceva anume
Si ne făceam de ne-nteles.
