Ține-mă în brațe

Prolog

"-Doamne Cherry! Sunt deja în fața ușii. Acum poți să închizi liniștită. Am ajuns cu bine.

-Tot nu înțeleg de ce ai plecat? Adică nici nu ai ajuns bine în club că ai și plecat. Deschid ușa cu cheia pe care el mi-o dăduse și intru ca la mine acasă.

-Fiindcă Paul a zis că nu se simte bine. Și ce iubită aș fi dacă eu aș fi în club iar el bolnav? O adu oftând puternic și bolborosind câteva cuvinte dulci. Știam că Cherry nu l-a plăcut niciodată pe Paul însă și ea știa că nu are ce să facă. Voiam să îi închid însă câteva sunete mă opresc din a mai face orice. Cherry? Se aud râsete din dormitor.

-Poftim?! Înaintez cu pași mici și în liniște și privesc prin ușa ușor crăpată. Simt cum pământul îmi fuge de sub picioare și cum sângele începe sa îmi fiarbă în vene. Trântesc ușa de perete iar cei doi sar ca arși. Lexie mai ești acolo?

-Nenorocitule! Așa ești tu bolnav?

-Lexie, iubito, este doar o colegă de la facultate.

-Colegă Paul? Suntem împreună de mai bine de șase luni. Am apucat vaza de pe masă, am scos florile din ea și am aruncat cu apa în cei doi.

-Așa îmi trebuie dacă îmi trebuie să mă întâlnesc cu băieți mai mici decât mine. Cretinule! M-am învârtit pe vârful degetol și am ieșit de acolo. Cherry? Mai ești tot la club?

-Da, sunt încă aici. Am auzit tot. Pregătesc câteva shot-uri. O să ai nevoie.

Eu și Paul eram împreună de aproape doi ani împreună. L-am cunoscut la una din petrecerile din campusul universitar. Deși era mai mic decât mine cu trei ani mă îndrăgostisem de el precum o copilă. Iubeam copilărismele lui. Vedeam în el tot ce îți puteai dori la un bărbat. El era tot ce îmi doream, însă se pare că eu nu i-am fost de ajuns.

Nici nu mai știu când am ajuns în club sau la al câtelea pahar sunt. Adevărul e că niciodată nu am rezistat la alcool dar acum chiar cred că am exagerat. Îmi simțeam tot corpul cum frigea, urechile îmi păcăneau iar capul parcă îmi era un balon care urma să își ia zborul.
Eram pe ringul de dans alături de Cherry atunci când am simțit două mâini bărbătești care s-au pus pe șoldurile mele. Rămân împietrită preț de câteva secunde , prietena mea își ridică sugestiv sprâncenele și îmi face semn că e ok.

-Te-am văzut de când ai intrat în club. Mi-ai atras atenția.  Nu știu dacă era efectul alcoolului sau al creierului meu însă vocea lui îmi provocă fiori în întreg corpul. Mă întorc cu fața spre el iar atunci am rămas uimită. Un bărbat superb se afla în fața mea. Înalt, brunet, ochii verzi, musculos. Iar eu am făcut ceva ce nu am mai făcut niciodată până atunci. M-am agățat cu mâinile de gâtul lui și l-am privit în ochii.

-Sper că în sensul bun . Doi bărbați se apropie de noi însă acesta le face semn să plece iar cei doi îl ascultă. Te-oi pomeni că bărbatul acesta este cineva important.

-În cel mai bun sens prințeso. Îmi dă o șuviță de păr după ureche apoi se apleacă și îmi șoptește la ureche. Nu sunt genul de bărbat care se lungește. Dacă vrei mă găsești la hotelul de alaturi. Camera 69. Îmi sărută obrazul apoi pleacă lăsându-mă complet în ceață. În mod normal l-aș fi lovit însă în seara asta tot ce îmi doream e să mă simt dorită. Am coborât în fugă de pe ringul de dans și am încercat să îl prind din urmă.
Atunci când am ieșit din club acesta se afla în fața cluburi alături de cei doi bărbați și își aprindea o țigară.

-Hey! Se întoarce înspre mine și mă privește fără nicio expresie. Îmi iau inima în dinți și mă apropii de el. Râde în colțul gurii apoi îmi întinde mâna iar eu o accept.

****

-Ești o mică târfuliță. Cherry și James se amuza copios pe seama mea și a ce am făcut aseară iar mie îmi vine să intru în pământ de rușine.

-Doamne! Tăceți vă rog. Simt că îmi plesnește capul. Iau o gura puternică de cafea și îmi prind părul într-un coc dezordonat.

-Și... Cum a fost? James și Cherry sunt iubiți și sunt cei mai buni prieteni ai mei. Era mare? Îmi cobor ochelarii de la ochii și mă asigur că James nu vede și îi gesticulez mărimea. Aceasta mă privește șocată apoi începe să râdă zgomotos. De aia mergeai în halul ăla. Norocoaso! Ați făcut schimb de numere? Când vă mai vedeți?

-Niciodată. Dimineață m-am trezit înaintea lui, mi-am luat hainele și am plecat fără să discutăm prea mult. Amândoi își dau câte o palmă apoi aproape că ar fi sărit la gâtul meu.

-Tâmpito?! În sfârșit ai cunoscut un bărbat adevărat și tu i-ai dat cu piciorul. Doamne ferește! În fine! Noi trebuie să ajungem la birou. Vorbim diseară? Ne îmbrățișăm apoi fiecare merge pe drumuri diferite. Birourile lor fiind aproape au ales să meargă pe jos însă eu am luat mașina pentru a ajunge la serviciu. La nici două colțuri distanță se întâmplă neprevăzutul .Mergeam regulamentar în momentul în care mașina din fața mea frânează frusc și dă în marșarier  încercând să parcheze mașina în unul din locurile libere însă tot ce a facut a fost să parcheze curul mașinii lui în botul mașinii mele. Nici că se putea ceva mai bun de atât.
Cobor nervoasă din mașină și mă îndrept spre mașina vinovată atunci când șoferul își deschide portiera și coboară.

-Unde îți sunt ochii omule? Ești cumva orb? Tu?!

-Ne întâlnim din nou prințeso. Se sprijină de mașină și întinde mâna iar eu îl privesc confuză. Asigurarea te rog.

-Poftim?! Tu ești cel care trebuie să îmi de-a mie asigurarea nu invers.

-Ha! Cred că confuzi treburile prințeso. Tu m-ai lovit. Tu trebuie să acoperi costurile reparațiilor.

-Ești nebun omule. Tu trebuie să îmi dai mie asigurarea. Tu mi-ai lovit mașina mie. Nu m-ai văzut în oglindă dracului? Sau pantalonii aia strâmți îți limitează accesul de sânge și de oxigen la creier?

-Doamna câta gura ai!

-Dobitocule!

-Înțepato!

-Argh! Cine mama naibii mi te-a scos în cale? Tocmai astăzi?!

-Nu sunt misogin, nu am nimic cu femeile dar să fiu sincer până să te întâlnesc pe tine nu credeam în "femeile cele mai proaste șoferițe". Se pare că m-am înșelat.

-Serios?! Ești bărbat? După păr am crezut că și tu faci parte din aceași categorie.

-După seara trecută am crezut că te-ai lămurit.

-Porcule!

-Și tu vrei să ne sărutăm la fel de mult cum vreau și eu?

-Da!