Își aruncă obosita geanta pe jos , se descalță din mers apoi se trântește în canapea. Își afundă fața în pernă și țipă.
Au trecut două săptămâni de când l-a văzut pe Max ultima dată iar simțea că o ia razna. În sinea ei spera că Max o va căuta însă nu a fost așa, iar ea nu se lasă niciodată mai prejos. Se ridică în fund pe marginea canapelei iar motanul venii și se învârti pe lângă picioarele ei, îl mângâie pe cap și inspiră adânc.
-Ok Tom. Unul din nou doi miroase foarte urât. Cred că e timpul de baie. Motanul sâsâie la ea apoi fuge din sufragerie. Ai dreptate, cred că eu eram sursa mirosului. Se dezbracă de haine din mers , ajungând deja goală în baie, își dă drumul la duș și intră fără a mai aștepta apa caldă. Spera ca dușul rece să îi facă gândurile să dispară. Câteva lovituri puternice în ușa de la intrare o făcu să tresară speriată. Nu aștepta pe nimeni, prietenii ei erau plecați din oraș , nimeni nu îi cunoștea adresa, iar de mâncare nu comandase nimic momentan. Se șterge rapid de apă și își trage pe ea un halat de baie, își ia papucii în picioare și se duce la ușă.
-Cine e? Întrebă speriată fiindcă lumina de pe hol era stinsă și nu putea vedea nimic pe vizor.
-Lexie. Vocea lui îi făcu corpul să tresare și inima să îi bată haotic. Sunt eu... Își strânse halatul apoi descuie ușa și o deschide. În pragul ușii era Max, părul îi era deranjat, cămașă șifonată și cu primi doi nasturi desfăcuți, mirosea a alcool.
-Ce cauți aici Max? Max nu spuse nimic, doar o privi câteva secunde apoi se năpusti asupra buzelor ei. O apucă cu o mână de ceafă iar cu cealaltă de mijloc și o trase cât mai aproape de el. Lexie făcu câțiva pași înapoi iar Max împinse ușa cu piciorul trântind-o. Se descălță de pantofi din mers iar Lexie îl apucă de cămașă și trase puternic de ea rupându-i toți nasturii apoi îl dezbrăcă de ea. Trase ușor de cordon și lăsă halatul să cadă de pe ea. Se opriră din sărutat preț de câteva secunde apoi Max o apucă de mijloc și o ridică în sus făcând-o să își înfășoare picioarele în jurul lui. O lipii cu spatele de peretele rece iar cu o mână își desfăcu pantalonii ca mai apoi să îi lase să cadă în jos împreună cu lenjeria lui. O pătrunde puternic iar aceasta țipă de plăcere, își vâră o mâna în părul lui și îl trase aproape de ea pentru a-l săruta iar cealaltă o înfășură în jurul gâtului lui. Max!
Zăceau dezbrăcați în canapea, Lexie era cu capul pe pieptul lui iar Max o mângâia pe corp cu o mână. Erau amândoi transpirați însă nu părea că iar deranja.
-Ști de când aștept asta? Întrebă Max sărutându-i fruntea iar aceasta ridică din umeri.
-Sper că a meritat așteptarea. Lexie scoate limba copilărește la el iar acesta râde ușor. Se ridică în șezut și își trage pe ea un tricou oarecare din mormanul de haine care trebuiau împăturite de câteva zile. Îți este foame? Sau poate vrei să bei ceva? Lexie bătu apropo la faptul că deja mirosea a alcool iar acesta își dă ochii peste cap.
-Sunt bine. Își ia pe el lenjeria și se ridică din canapea inspectând prin apartament. Primul lucru care îi sare în ochii este comoda plină de poze, atâtea poze iar singura care îi sare în ochii este cea a unei femei și a unui bărbat care avea capul decupat. Cine este aici ?
-Ești cam băgăreț. Îi întinde o ceașcă de cafea pe care o acceptă și din care ia o gură zdravănă. Aceea este mama iar acela este tatăl meu.
-Sunt divorțați ? Lexie ridică o sprânceană în sus în semn de confuzie , de unde atâta curiozitate, iar el doar ridică din umeri.
-Mama a decedat acum câțiva ani iar tatăl meu...Ei bine , nu prea țin legătura cu el. Nu au fost niciodată căsătoriți, s-au despărțit când mama era deja însărcinată cu mine.
-Nu mai ai frați, surori? Se așezară amândoi la masă iar Max îi făcu semn spre pachetul de țigări dacă își poate aprinde una iar Lexie dădu afirmativ din cap.
-Din partea mamei nu am. Din partea tatălui am înțeles că aș avea doi frați. Unul mai mare și unul mai mic. Să spunem că tatăl meu nu este tocmai o icoană de închinat. Dar tu? Ai frați, surori?
-Da, am o soră și un frate, amândoi mai mici decât mine. Dacă stau bine să mă gândesc sora mea chiar este de vârstă cu tine. Lexie se simți oarecum jignită de faptul că este de vârstă cu sora lui iar ea are o ... Relație? Aventură ? Orice ar fi chestia dintre ei cu un bărbat de vârsta lui. Uite, îmi placi Lexie. De mult timp nu a mai simțit asta pentru o femeie. Ești atât de diferită față de restul femeilor. Mă atragi precum un magnet. Dacă diferența de vârstă dintre noi este un impediment îmi poți spune și voi pleca. Lexie își așează mâna peste mâna lui și îl strânse ușor.
-Nu este un impediment, nu mă deranjează doar că este un sentiment ciudat... Spuneai că ai un copil? La auzul întrebării Max își trase mâna și expresia lui se schimbă radical.
-Da. Am un băiat de douăzeci și trei de ani.
-Dar asta înseamnă că...
-Da. Aveam șaisprezece ani și o minte necoaptă. Când mama lui a rămas însărcinată cu el eram doar niște copii. Nu știam cu ce se mănâncă toată treaba asta. Ne-am despărțit când băiatul avea doi sau trei ani. Am păstrat legătura cu el, îl ajut mereu cu bani.
-Voiam să te întreb de cicatricile de pe piept...Max își duse mâna la una din cicatrici și apoi rămăsese preț de câteva secunde pierdut în spațiu.
-Sunt doar niște semne care îmi amintesc greșelile pe care le-am făcut. Acum gata cu vorbitul despre viața mea. Vreau să aud mai multe despre tine.
Lexie decise să închidă subiectul acela văzând cât de mult îl afectează așa că devie de la subiect cu toate prostiile care îi veneau în cap.
Stătură amândoi vorbind până dimineața, nici nu simțiră când timpul s-a scurs așa de repede. Telefonul ei sună în câteva rânduri însă alesese să îl ignore știind deja cine este apelantul. Nu voia să își schimbe numărul de telefon doar din cauza unei persoane.
-Iubitul? Într-un final Max eliberă întrebarea care îl frământă toată seara iar Lexie râse sarcastică.
-Fostul. Tipul nu înțelege că nu vreau să mai am de a face cu el. Este foarte insistent. Își trecu mâna prin păr și apoi trase jaluzelele pentru a lăsa lumina să intre în bucătărie. Privi pe geam și putea vedea de sus trei bărbați care stăteau sprijiniți de mașină în așteptare. Să nu îmi spui că săracii te-au așteptat pe tine toată noaptea.
-Nu degeaba îi plătesc. Ridică indiferent din umeri și butonează telefonul.
-Nu te-am întrebat. Cu ce te ocupi? Rămase cu degetele blocate în aer apoi râse ușor.
-Cu ce nu mă ocup? Să spunem că am mai multe afaceri în orașul ăsta.
-Înseamnă că te respectă multă lume și de aceea toți se uită la tine oriunde ai merge.
-Mai repede sunt înfricoșați de mine. Lexie se apropie de el și îi mângâie obrazul iar Max își lăsă capul în palma ei.
-Nu ești deloc înfricoșător. Ești perfect. Voia să îl sărute atunci când niste bătai puternice în ușă o sperie. Amândoi se priviră confuzi însă se ridicară și merse împreună către ușă.
-Lexie știu că ești înăuntru. Ai mașina parcată în fața blocului. Lexie crezu că dacă îi respinge apeluri va scăpa de el însă se pare că s-a înșelat. Deși ușa era încă închisă din modul în care vorbea își putea da seama că este băut. Ești cu cineva? Deschide ușa în secunda asta. Max deschise ușa și toți au rămas blocați. Lexie fiindcă nu se aștepta ca Max să facă treaba asta iar Max și Paul...Ei bine... Tată?!
CITEȘTI
Ține-mă în brațe
Lãng mạn"-Dobitocule! -Cretino! -Argh! Cine mama naibii mi te-a scos în cale? Tocmai astăzi?! -Nu sunt narcisist, nu am nimic cu femeile dar să fiu sincer până să te întâlnesc pe tine nu credeam în "femeile cele mai proaste șoferițe". Se pare că m-am înșe...
