- Spune-mi că ești a mea, îmi șoptește pe piele, iar eu încuviințez ușor din cap, coborându-mi mâinile pe corpul său.
- Sunt a ta... îngaim cu greu, încercând să mă adun, dar îmi este imposibil.
Se întoarce asupra buzelor mele, iar inima începe s...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Îmi mușc buzele cu putere în încercarea de a ucide zâmbetul imens ce mi-a înflorit pe chip. Mi-aș dori să-mi mut privirea de la corpul său, dar pur și simplu nu pot. Îi analizez cu atenție fiecare mișcare, oftând în semn de nemulțumire când își acoperă trupul.
Îmi surprinde privirea și chicotește ușor, arcuindu-și sprâncenele întrebător.
— Sentimentul e reciproc, scumpo, murmură, plecându-și privirea asupra rochiei ce-mi îmbrățișează trupul.
— Și atunci... zâmbesc în colțul gurii, ajungând din doi pași în fața sa.
Își umezește buzele când îmi petrec brațele în jurul taliei sale și-și lasă capul pe spate pentru a rupe contactul vizual, chicotind ușor. Mă trage într-o îmbrățișare strânsă, după care mă sărută apăsat pe frunte și oftează.
— E aproape ora opt dimineața, ceea ce înseamnă că personalul își va face curând apariția, mă informează fără prea mult chef, desprinzându-se din îmbrățișare.
Îmi strâng buzele într-o linie dreaptă și strâmb din nas fix în momentul în care se întoarce pe călcâi și-și îndreaptă pașii spre birou. Privirea-mi cade asupra fotografiilor de la baza acestuia și mă apropii, aplecându-mă să iau una la întâmplare. Aproape că râd când realizez că acea poză a fost făcută în ziua în care eu și Enzo ne-am sărutat pentru prima dată.
— Stalker style? Nu e romantic deloc, să știi, murmur după ceva timp, pironindu-mi privirea asupra sa.
Își concentrează atenția asupra mea, încordându-se brusc, lucru care-mi ucide zâmbetul în câteva secunde. Își mușcă buzele cu putere, pironindu-și privirea asupra mea în timp ce se apleacă, rezemându-și palmele de biroul rece.
— Apropo de asta... Aiyana, cred că este timpul să vorbim, murmură, plecând privirea câteva secunde.
— Ok... îngaim, pășind în direcția sa. De ce am senzația că nu o să-mi placă ceea ce urmează să spui? îmi arcuiesc sprâncenele întrebătoare, uitând să respir pentru câteva secunde.
— Pentru că așa e, înghite în sec, după care-și drege glasul. Este vorba despre Criss. Mai bine spus despre obsesia lui idioată.
Își strânge buzele într-o linie dreaptă, evitând să mă privească pentru câteva secunde, însă când o face îmi dau seama că este neliniștit, agitat chiar. Îi zâmbesc în semn de încurajare când își drege glasul.
— Este pe cale să devină un made man, mă rog era pe cale să devină un made man, face un semn de ușor dezinteres din mână, ca și cum informația pe care tocmai mi-a împărtășit-o nu ar fi mare lucru. Ideea este că lucrurile nu au decurs conform planurilor, iar acum singura lui dorință este să se răzbune.
