Deja-vu?

Capitolul 2

10/10/2018

      Era noapte, ploaia lovea cu putere pământul și corpul meu. Simțeam cum frigul îmi pătrunde prin trup. Eram amorțită și aveam dureri prin tot corpul. Îmi era mult prea teamă să mă întorc acasă. Nu îmi venea să cred că propriul meu tată este în stare de așa ceva. Voiam să plec cat mai departe de el și să nu mă mai întorc vreodată. Mă simțeam din ce în ce mai slăbită: zgomotele se auzeau în surdină, privirea începea să mi se încețoșeze și mă simțeam foarte amețită. Mi am închis ochii.
Următoarea zi m am trezit și eram în camera mea. Nu aveam idee de cum am ajuns acolo. Am stat câteva momente să analizez ce s a întâmplat seara trecută. M am ridicat la marginea patului și încercam să îmi adun gândurile când dintr o dată, tatăl meu dă buzna în cameră cu ochii ațintiți asupra mea.
—Lilith! Cum ai putut face una ca asta propriului tău tată?! Ce naiba a fost în capul tău? spunea el răstit și apropiindu se de mine rapid. Ridică pumnul, dar încă nu mă lovește. Am început să plâng și să tremur. Stă câteva momente, iar apoi îmi ia fața în palmă:
—Uită te la mine când îți vorbesc!
Când mi am deschis ochii, tot ce am apucat să văd a fost palma lui venind spre fața mea. Îmi dă o palmă. Cad la pământ și suspin ținându mă de obraz.
—Ar trebui să îți fie rușine.. Ești o dezamăgire pentru intreaga familie!
      Nu aveam destulă putere să mă opun, așa ca tot ce puteam să fac era să tac și să îndur. Făcea asta de ceva timp... Eram obișnuită cu acest comportament dur. Nu am înțeles niciodată de ce o face, dar cel mai probabil așa era firea lui și eu am învățat să îndur. Nu știam cat va mai dura acest chin și nu aveam idee cat mai rezistam emoțional..

      Următoarele zile mă simțeam din ce în ce mai rău: picioarele mai aveau puțin și îmi cedau, ochii mă usturau de la atâta plâns și corpul mă durea peste tot de la toate loviturile încasate.Tatăl meu a observat starea în care mă aflam, a oftat nervos și s a repezit spre mine:
—Lilith, ascultă mă bine.. revino ți înainte ca maică ta să te vadă în halul ăsta!
      Imi era foarte teamă să fiu în preajma lui, dar de asemenea îmi era frică să mă opun.
—Dacă află ceva despre asta și mă va părăsi din cauza ta, te omor.
      Când am auzit cuvintele acelea, ochii mi s au umplut de lacrimi instant. M am dus în cameră să mă schimb și să încerc să fac ceva cu cearcănele de sub ochi.

      Cât mâncam, încercam să evit orice contact vizual. Probabil că mama a observat că mă purtam diferit și m a întrebat dacă sunt în regulă. Am dat aprobator din cap fără să îmi ridic privirea din farfurie. Tata a văzut ca mama începea să și pună întrebări, așa ca a schimbat subiectul rapid întrebându mă despre școală:
—Lilith dragă, cum mai e școala? mă întreabă cu un zâmbet forțat pe fața lui.
      Mama intervine:
—Acum că aduci vorba, am observat ca ai luat un 5 la matematică.
      Tata se îneacă cu cafeaua și își strange pumnul "un 5?!" își ridică tonul.
—ești sigură ca e totul bine? mă întreabă mama în timp ce își mută mâna peste a mea. Mai mulți profesori se plâng de tine ca ești foarte neatentă și parcă.. speriată?
      Tata întrerupe discuția prin a și drege vocea "Lilith, mergi te rog în camera ta și așteaptă mă acolo.". Cum am auzit asta am început să tremur. Știam ce urma. Pedeapsa mea. Mi am pus o mâna la gură și am continuat să țin privirea în jos în timp ce mergeam spre camera mea. Acesta s a scuzat și a venit în urma mea. Mama nu avea idee de ce avea să mi se întâmple, dar sincer, cred ca era mai bine așa. Nu știu cum ar fi putut să primească vestea.

      Tata intra după mine în cameră, trântește ușa în urma lui și a început să se apropie de mine. Încercam să mă dau înapoi, dar deja ajunsesem în capătul camerei.
—Ce e în capul tău? Măcar îți dai silința să pari ca ești în regulă?
—Toți vor afla ce se petrece dacă continui cu starea asta. Dăți silința! spune cât îmi dă o palmă.
—Și un 5? Anul ăsta ai examen și tu vi acasă cu un 5?! Ar trebui să îți fie rușine Lilith, ne faci familia de râs! îmi mai dă una.
Îmi pun mâinile în față să îl opresc din a mă lovi. „Stai, te rog! Ajunge.". El se uită la mine surprins și începe să râdă.
—Ai prins curaj. spune cât zâmbește.
Își bagă mâinile prin părul meu auriu și îmi ridică capul să îl pot privi in ochi.