Capitolul 7

125 21 9
                                    

"𝚈𝚘𝚞 𝚠𝚒𝚕𝚕 𝚠𝚊𝚗𝚝 𝚖𝚎 𝚕𝚒𝚔𝚎 𝙸 𝚠𝚊𝚗𝚝 𝚢𝚘𝚞"
.....

Încercând sa își găsească cuvintele, Dalya habar nu avea ce sa mai spună, ii era frica, și da, recunoștea asta

Poate dacă Jimin nu i-ar fi băgat în cap acea prostie nu ar mai fi fost atât de anxioasa acum, comportamentul celui din fața sa a fost bizar încă de la bun început

Tăcând pentru o perioada lunga de timp, Dalya observa chipul încordat a lui Taehyung, pumnul rănit cu care lovise masa începând sa sângereze

Inchizandu-si ochii, băiatul ii deschise la loc, contactul vizual dintre cei doi fiind parca oprit pe loc

- Simt ca o iau razna.. Murmura el privind în sus, băiatul nu reușea absolut deloc sa se calmeze

- Te doare capul? Ce gânduri ai în momentul de fata? Întreba ea imediat, încă părea conștient. Mana ta sângerează.. Continua șoptit

- Ce? Întreba Taehyung privind-o serios

- A-ah nu! Nu sunt terapeut deci nu te pot ajuta! D-dar ești rănit.. Ma gândeam ca poa.. Ii răspunse ea panicata dar se oprii când Taehyung își trecu peste buze pumnul rănit, sângele rămânad imprimat pe buzele sale, privirea întunecată a băiatului copleșind-o total

"Mi-a ajuns, e total nebun!" Gândii ea extenuata, o făcuse intenționat, rânjetul de pe buzele acestuia fiind acoperit de sânge

Dând sa plece, Dalya se oprii din nou la auzul vocii sale, Taehyung vorbind din nou

- Cine te-a mai văzut asa? Întreba el direct, acesta făcând referire la tricoul sau transparent

Ne știind ce sa ii răspundă, Dalya se pierdu, aceasta spunând totul cum a fost

- Am primit o pătură când am venit aici dar nu am știut ca se vede! Nu m-a văzut nimeni, bine.. poate paznicii de la ușa.. Dar sigur nu au avut cum la ce serioși erau! Ii explica ea zâmbind vrând sa para convingătoare

Strângând din pumni, respirația băiatului devenise tot mai agitata, Taehyung rasturnand masa val vârtej, Dalya tresarind din cauza impactului

Mutandu-si privirea către geamul negru, știa sigur ca nimeni nu se afla acolo, altfel ar fi anunțat de mult, iar încăperea era atât de bine izolata încât de afara nu auzeai nimic

Privind agitata în stânga și în dreapta, aceasta observa butonul pe care profesorul sau la pus în caz de orice, era aproape de geam, acolo unde Taehyung se afla

- Paznicii? Dah, bine! Oricum ma calcau pe nervi de ceva vreme. Spuse Taehyung mai mult pentru el, Dalya având ochii cât cepele

Doar ce voia sa insiuneze? Ca ii va ucide doar pentru un sutien la vedere care nici măcar nu era chiar atât de vizibil? Taehyung își pierduse controlul

Văzându-si carnețelul și pixul împrăștiate pe lângă masa și scaunul care acum se aflau la podea, nu avea de gând nici în ruptul capului sa le lase acolo, mai ales carnețelul în care se aflau cate ceva despre Taehyung

Dar și acel nenorocit de carnețel se afla aproape de băiat, Dalya având sa îl fraiereasca apoi sa iese de aici mâncând pământul

- Îmi voi lua carnețelul, ok? Întreba ea făcând pași mărunți carte obiectul sau, Taehyung urmărind-o cu privirea

Luând carnețelul, Dalya îl baga în buzunar apoi se ridica, aceasta indreptandu-si talpa piciorului în mod subtil către geam

Pornind în fuga, palma fetei mai că apăsă pe buton dar se trezi prinsa, mana băiatului a cărui cătușe atârna pe ea prinzând-o, Dalya simțind cum ii fuge podeaua de sub picioare

The Case Of The Madman ll KTH ffUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum