Plângi! [Creepypasta Story]

2.

O masă plină de mâncare, muzică ambientală pe gramofonul vechi de lângă intrare, dialoguri politicoase și superficiale, priviri însoțite uneori de râsete, alteori de expresii goale.

ㅡOamenii sunt mult mai reci în State, a zis bărbatul uscățiv în timp ce își rotea paharul de șampanie. Poate nu par așa pentru că mereu intră în discuții unii cu alții, dar în Europa simțul de singurătate de pe străzi nu e nici pe departe atât de copleșitor cum e acolo.

Chel cu sprâncene subțiri și rare, avea o piele netedă care nu se mișca deloc când vorbea, de parcă ar fi fost ținută întinsă cu ace de siguranță. Nu putea să-i atribuie o vârstă; ar fi putut să aibă 30 de ani la fel de bine cum ar fi putut să aibă 50.

ㅡVă dați seama, noi românii mai ales, suntem o nație mândră cu un sens colectivist, ne avem aproape unul pe altul.

Taică-su era genul de bărbat care credea că universul începuse în România și că a doua coborâre a lui Iisus urma să fie undeva în Petroșani.

ㅡDa, cred că asta e problema. De când a fost colonizată, America a fost umplută cu oameni din tot soiul de locuri care nu aveau niciun simț de apartenență. În timp, a apărut mândria națională dar nu sunt sigur cât de bună e. Tot ce a făcut a fost să facă imigranții noi, din secolele 20 și 21 să se simtă respinși. Ca rezultat, ați văzut câte crime și atrocități au început să se petreacă.

Avea o cadență similară cu cea a unui prezentator de știri. Chiar și cu accentul lui gros, își alinia cuvintele într-un mod pertinent și calm care degaja o încredere neclintită de sine.

ㅡEi, știu că americanii sunt sensibili dar chiar credeți că au început să dea cu pistoalele în școli că se simțeau respinși? Educația e problema, învață numai prostii! Nu vreau să fiu rău, dar am văzut cât de stupizi sunt copii verișorului meu. S-au născut în Texas și au mintea la fel de creață ca masa asta.

Deja la al patrulea pahar de șampanie, obrajii lui taică-su erau la fel de roșii ca zona în care intra cu opiniile despre funcționalitatea Americii.

ㅡLipsa de educație e un dezavantaj, de acord. Totuși, ce stă la baza maliției? Nu avea fața întoarsă spre el dar se simțea de parcă îi adresase întrebarea lui. Sunt convins că genul de maliție care împinge o persoană la fapte necugetate apare dintr-o goliciune cauzată de pierderea unui lucru important. Nu știu ce a pierdut America, dar prefer să mă stabilesc într-o țară ca aceasta, plină de valori… umane.

Mai auzise afaceriști vorbind într-o manieră similară cu cea a liderilor de secte religioase, dar era prima dată când era luat în vizorul unei asemenea abordări de către o persoană a cărui interes trebuia să fie strict pentru părinții luiㅡ nu îi plăcea. Oricine ar fi fost, bărbatul ăla încerca să-l descifreze, să-și dea seama cine e.

ㅡPăi atunci o să ne înțelegem de minune!

Ceva nu se potrivea.

Nu își dădea seama ceㅡ toate variabilele erau în fața lui. Indiferent de modul în care încerca să le conecteze, concluziile la care ajungea erau... absurde. Și-a mișcat păstăile din farfurie cu furculița, uitându-se la urma verzuie de ulei ce au lăsat-o pe cartofi. Poate problema era că încerca să împingă un fir narativ a cărui premisă era fundamental ridicolă asupra unei realități extrem de ordinare, unde singurul lucru neobișnuit era inflația prețurilor la țigări.

Nu îi era foame dar dacă nu pretindea măcar că mănâncă ar fi fost forțat să întâlnească privirea celor doiㅡ știa că se uitau la el. Incomod. Totul se simțea incomod. Materialul cămășii, scaunul, lumina becurilor, metalul furculiței, vocile din jur, mirosul de mâncare, clinchetele paharelor, râsetele, secundele de liniște. Calm. Nu-ți ridica ochii. Fii calm.