Viciul meu ( in curs de editare)

XI

• Maverick

      Incep sa imi ies din minți. Inca nu am gasit-o asa ca trebuie sa revizuiesc totul. Ceva mi-a scapat, undeva.

      Accesez camerele de supraveghere de la restaurant. Nimeni nu apare din senin si rapeste pe cineva fara sa primeasca vreo informatie de undeva.

      Caut ora la care a iesit Amira din restaurant, insa e a suta ora cand ma uit. Nu observ nimic dubios, imi spun in sinea mea. Totul decurge normal. O vad la o ora de la disparitia roşcatei pe mama sa, plecand cu sora si fratele ei, Andrea, un baiat mai serios decat Frederick.

      Simt descoperirea lovindu-ma ca un pumn in stomac. A fost el de la inceput, vena de pe frunte sta sa mi se sparga. Privesc de nenumarate ori cum mi-a fost fluturata o minciuna la nas, iar eu nu am sesizat-o. Era clar.. el avea cele mai multe motive. Nu-l credeam in stare, dar abea astept sa fac ce i-am promis acum mult timp.
 
     Il privesc cum iese cautand cu privirea in jur, fixand zona cam pe unde ma aflam eu cu ea atunci. Tasteaza cateva butoate, apoi isi pune telefonul la ureche si se indeparteaza, incat sa nu fie auzit de oamenii care stateau la tigara sau baut.

     A fost chiar sub nasul meu, ascuns la iveala. Reactiile, se leaga acum, ma simt atat de imbecil. Am fost orbit de furie si nu am vazut ce era in fața mea, cum spuneam... sentimentele te fac slab.

    — Ruben, afla-mi locatia lui Angelo Garcias! Acum!

    — Da, boss.

•Amira

     Mă simt ametita, ranita, un fiasco total. Sunt singură acum, privind in gol, așteptându-mi sfarsitul. Am un singur regret, voiam sa o ajut pe Maria, iar gandul ca acum nu mai pot face nimic, ma intristeaza.

     Stiu ca urmeaza sa mor, asa a zis si matahala care mi-a spart nasul si probabil rupt mandibula, dar asta nu mai conteaza acum. Oarecum, gandul ca am luptat si nu am cedat ma lasa sa mor cu demnitate. Am luptat si m-am zbatut pana s-a dat batut, poate ca urmeaza sa mor, dar am caatigat o lupta. Poate toti au o parere negativa despre mine pentru ca am incercat sa fug cu James, dar nu sunt o cur*a, voi muri cu lucrul cel mai de pret al meu, si chiar daca nu imi mai simt corpul, voi lupta pana in ultimul moment.

     Aud usa trantindu-se si imi mut privirea pe silueta aparuta in tocul usii, simtind cum ma loveste ca inca un pumn in stomac. Pana in momentul asta am crezut ca o sa apara barbatul care ma fascineaza de mult timp... am crezut ca il voi privi o ultima data inainte sa imi asum răspunderea pentru faptele mele, dar m-am inselat amarnic. O sa mor, iar sora mea va continua sa traiasca cu criminalul meu si nici nu va stii asta. Lacrimile imi curg siroaie pe obraji. Ranjetul lui ii da toate emotiile de gol, ii pot citii placerea de pe chip, placerea sa ma vada in halul asta.

   — Nu o sa te milogești? N-o sa-mi ceri milă, Amira dragă? spune punand accent pe numele meu, in timp ce rade.

   — Te rog, fii bun cu Maria, ea nu are nici o vina, spun rugatoare incat sa ma auda si ii vad privirea dintr-un zambet devenind nervoasa.

   — Vreau sa suferi, sa plangi, sa ma rogi sa nu te omor, pufnește nervos.

    Nu ii raspund, doar il privesc, iar lacrimi continua sa imi curga pe obraji, imi simt umerii dezgoliti, sacoul mi-a alunecat de pe ei cat ma zbateam.

  — O sa mori ca o târf*, frumoasa Amira, care acum nu prea mai esti asa frumoasa, spune nervos. Stii faza amuzanta? Ca sa fie totul mai dramatic, te-am adus la mine acasa. Sper că si dupa ce vei muri sa nu pleci nici unde, pentru cum mi-ai stricat mie reputația fugind de mine, zice fixandu-ma cu privirea, pentru cum ți-ai bătut joc de iubirea mea. Sper sa vezi in fiecare zi, cum o sa o pedepsesc pe sora ta, doar din cauza ta, imi va face mare placere. Am fost foarte obsedat de tine inainte, si l-am batut multi ani la cap pe tatal tau pana a cedat si mi te-a dat, dar tu ai fost doar o fetița neastâmpărată, poate daca iti stiai locul nu s-ar fi ajuns aici. Pacat... mare pacat. Ai fi putut fi o regină aici.

    Sunt în șoc, creierul nu imi vine a crede informatiile auzite. Incep sa plang, singura chestie de care sunt in stare. Tremur toata, si ma simt ca de gheata, ca si cum as avea hipotermie. Corpul nu se mai complace creierului. Durerea feței a disparut, fiind dominata de tot ce simt prin corp. Ameteala, starea de greata, simt ca raman fara aer.

    — Nu am atat de mult timp, asa ca va trebui sa scurtez placerea. Scoate un cuțit de la spate si paseste spre mine. Nu stiu ce planuri aveai cu Oswald, si nici cum l-ai vrajit, dar sincer sa fiu, si eu am fost nebun dupa tine, si inca sunt. Asa ca.. daca nu m-ai ales pe mine, n-o sa fii a nimanui, Amira, spune accentuand cuvintele, facandu-le sa para ca o confesiune de dragoste, doar ca una morbida. Poate în următoarea viață o să-mi întorci iubirea, spune zâmbind larg.

     Luata prin surprindere, un zgomot puternic se aude de undeva de la parter cred. Îi vad fața albindu-se, si ma priveste taios.

       — Daca țipi te omor acum, zice amenintandu-ma.

    Dar fac exact ce nu vrea, deschid gura fiind gata sa fiu auzita de toata Italia. Dar inainte, sesizand ce urma sa fac imi acopera mana cu gura, iar lumea parca mi se cutremura. Imaginea mi se incetoseaza neputand sa focalizez imprejurimile. Iși ia mana de la gura mea si iese inchizand usa. Zgomote auzindu-se in toata villa.

    Privesc in jos si vad lichidul rosu prelingandu-se, patandu-mi rochia, simtindu-ma din ce in ce mai goala, ca si cum sufletul mi se scurge din mine. Cutitul e infipt in stomacul meu. Angelo nu a mintit, chiar m-a omorat, cel putin nu inca, dar sunt pe moarte.

    Lacrimile mi s-au uscat pe față, simt ca inghet, totul devenindu-mi neclar. Aud voci, urlete prin casa, ma simt atat de ametita si obosita. Durerea e cruciala, ma simt mai rau decat arata, ca si cum corpul meu a fost rastalmacit pe interior. Ca si cum as fi atinsa din nou si din nou cu o lamă, de parca cineva ar plimba-o pe toata suprafața stomacului golindu-ma. Dar sunt singura... o sa mor singura.

      — Amira! imi aud numele țipat de nenumărate ori, urmat de zgomote puternice.

     Cu ultimele puteri, țip din toti plamanii. Angelo nu poate scapa. Maria nu poate continua sa traiasca cu un monstru, vreau sa fie fericita, vreau sa isi faca o familie, vreau sa aiba un soț iubitor, vreau sa...

      Maverick... ușa se trântește si il vad.. stand in prag, pot jura ca i-am vazut ochii sclipind, dar nu il vad clar. Vreau sa il vad o ultima data.. in cateva secunde e langa mine si desface nodurile stranse. Incerc sa il urmaresc cu privirea, dar se misca prea rapid, iar eu sunt prea pe moarte ca sa ii fac față.

      Nu că i-as fi facut față vreodata fata. E un barbat misterios, diavolul întruchipat care te atrage spre vicii, fiind din lumea pe care o urasc, si nu doar ca face parte din ea, o conduce.

Isi da tricoul jos si il pune pe abdomenul meu, punand presiunea in jurul cutitului. Striga ceva inspre alti barbati, dar nu inteleg, apoi ma ridica ca pe printesa de pe scaun. Nu mai simt nimic decat amorțeală, asa se simte cand mori? Urechile imi tiuie, vorbele lui par prea departe, chiar daca e la cativa centimentrii distanta. Ma scufund incet incet, totul devenind indescifrabil.

     — Rezista, Amira, spune poruncitor, cu vocea tremurata.

    Cu o ultima forță imi misc pleoapele si ma uit in sus. Respir ca si cum ar fi ultima farama de aer pe care o mai primesc. Ca o ultima masa inainte de sentința la moarte. Mirosul lui placut imi inunda narile, miroase atat de tare a tigari si alcool incat ma ineaca, dar nu pot afirma ca imi displace. Intunericul incepe sa ma cuprinda, vazand tot mai clar si intunecat. Imi pierd si ultimele forte conservate de corp, capul imi pica pe pieptul sau, alunecand intr-un somn adanc. Acesta este sfarsitul. Sfarsitul unei fete care credea ca poate scapa din lumea asta.