Lodo: Nu-i nimic - imi spune cu un zambet mic pe fata.
Imi arunc privirea in spatele lui Lodo. Vad un grup de baieti destul de draguti. Cand ma uit mai atent , unul dintre ei arata exact ca cel din descrierea Lodovicai.
Tini: Ce ai face daca l-ai vedea acum pe Jose?
Lodo: Probabil ca l-as lua in brate si....nu stiu ce as mai face...ce imi vine pe loc....
Tini: Atunci intoarce-te....vreau sa-mi spui daca.....- nu apuca sa-si termine fraza
Lodo: Joseeeeeeee - zambind cu toata gura.
Jose se intoarce.
Lodo alearga la el si il strange in brate. Jose face la fel.
Lode: sa nu mai pleci de langa mine
Jose zambeste.
Ma uit la ei si zambesc , dar privirea mi se indreapta spre un alt baiat din grup.....JORGE. Aleg la el si il iau si eu in brate
**: Cred ca noi o sa plecam.... Va lasam sa petreceti timp singuri...
Ceilalti baieti pleaca si ramanem doar noi 4.
Lodo: ce s-a intamplat dupa....... ? - evita un cuvant asta e clar.
Jose: nu vreau sa vorbesc in public de asta....daca vreti putem merge toti patru la mine si vorbim acolo.
Tini: bine.
Jose ii conduce la casa lui.
Intra in casa.
Lodo: wow ce casa frumoasa !!!!
Jose: multumesc....
Se asaza pe canapeaua din sufragerie
Lodo: Jorce, Tini, cum era copilaria voastra?
Jorge: era foarte bine , ne intelegeam perfect sin u exista o zi in care sa nu iesim la joaca cel putin 4 ore.
Tini: da asa e - zambeste.
Lodo: momente dragute?
Tini: cred ca aveam 12 ani si Jorge mi-a dat un trandafir si m-a invitat la o intalnire....
Jorge: da si atunci m-a ajutat mama sa pregatesc masa ....
Tini: si mi-a dat o tarta cu mere facuta de el.
Lodo: dragut...
Tini: dar voi? Cum era copilaria voastra?
Jose inchite in sec.
Lodo: ti-am spus, amandoi am locuit la casa de copii...
Jose: da nu am avut o copilarie prea frumoasa.
Tini:cum erai tu Jose atunci?
Jose: eram rau, foarte rau, bateam pe toata lumea...fete , baieti, nu conta...uram sa-i vad pe toti cei fericiti s cand ma uitam la mine nu suportam ca eu sa fiu diferit de ei. Ma enervam foarte usor....spargeam tot ce gaseam in cale...ma luam de toti inclusive de cei mai mari. Singurul copil in care nu am dat cu pumnul a fost Lodo si cand s-au luat niste adolescenti mai mari ca mine de ea am intervenit si m-am luat la bataie cu ei... apoi am fost pedepsit pentru asta si am fost dus intr-o camera separate de restul cladirii, undeva la subsol. In camera aia era doar un pat de o persoana si atat. Ma lasase sa-mi aleg un obiect pe care sa-l iau cu mine. Am luat chitara si mai primisem niste foi si un pix....si mancarea era foarte putina.... – Jose ofteaza si face o pauza.
YOU ARE READING
Amintirile ne leagă
RomanceLodovica se mutase acum câteva zile in Buenos Aires. Stătea într-o vilă foarte aproape de cea a Martinei. Într-o zi a ieşit să se plimbe. în drumul ei a întalnit-o pe Tini care a întrebat-o: Tini: Bună, eu sunt Martina, eşti nouă în oraş? Lodo: Da...