A one night stand

Capitolul 2

Miercuri dimineata m-am trezit deja prost dispusa, fara nici un chef de mers la birou. Ieri nu am avut nici un pic de liniste. In biroul de alaturi se auzeau fel de fel de sunete, ba a mobilei, ba radeau niste barbati care aranjau biroul viitorului meu sef. Nu m-am putut concentra deloc. Si cel mai ciudat a fost faptul ca Domnul Moore nu a venit deloc sa vada cum va arata viitorul birou sau sa se intereseze de firma, in schimb si-a trimit angajatul sa vada cum merge. Bat la pariu ca nu va petrece prea mult timp la lucru, avand in vedere ca mai are o firma de prestigiu in acelasi oras, New York, si multe proprietati in toata America si cateva in Europa din cate am auzit. Cat de bogat poate fi omul asta? Sper doar sa nu fie un mos de 50 de ani, pentru ca voi fi nevoita sa ma reintorc la Smith.

- Neata, Lissa! - Ma striga vocea prietenei mele cand intra in apartament. Foarte matinala... Oare ce cauta aici?

- Hei, Bonnie... Ce te aduce la ora asta aici?

- Pot sa stau la tine cateva zile? Apartamentul meu e in renovare si..

- Mai intrebi? Sa stii ca nu sunt prea mult timp acasa, dar daca ai nevoie de ceva ma suni la birou. Si... Nu fa mizerie! - Am chicotit incet, dupa care am baut din paharul cu suc de portocale asezat pe bar.

- Stai calma.. O sa imi aduca cineva bagajele in jumatate de ora. Imi aleg ce camera vreau?

- De preferat aia cu baie, nu? Eu am fugit.. Nu vreau sa intarzii din cauza traficului!

- Bine. Ne vedem diseara! - Am fugit in jos pe scari , urcand in masina imediat ce am ajuns in fata blocului. Drumul pana la firma fu unul destul de scurt, deoarece in dimineata asta se pare ca sunt prea matinala. Am luat liftul pana la etajul 5. Holul spre biroul meu era aproape gol. Oare cat e ceasul? Mi-am scos telefonul din geanta si am observat ca era 6:30, iar eu incepeam la 7:00... Am intrat in birou, trantind geanta neglijent intr-un colt al canapelei, dupa care am iesit din birou mergand spre Maya, care avea un birou micut. Ea se ocupa doar cu preluarea apelurilor si cafeaua mea, desigur.

- Buna, Maya. Imi poti face si mie o cafea? Vad ca ai ajuns si tu mai devreme.

- Sigur, Domnisoara Jones.

- A ajuns Domnul Moore?

- Sincer, nici nu stiu cum arata, dar nu cred. Nu a intrat nimeni in birou.

- O sa astept aici cafeaua. Nu prea am nimic de facut pe azi. - M-am asezat pe un scaun din biroul ei micut si am asteptat pana mi-a adus cafeaua. Am luat o gura, dupa care am iesit din birou pe ceasca in mana, reusind sa o duc pana in biroul meu si sa o asez. Mi-am amintit de Domnul Smith si de faptul ca trebuia sa ii mai inmanez un dosar, asa ca l-am luat si am iesit repede din birou. Pe drum l-am deschis ca sa vad daca era in regula, dar l-am scapat din mana cand m-am lovit de o persoana. - Vezi pe unde mergi! - Am spus fara sa ridic privirea, dupa care m-am aplecat sa strang foile insirate pe jos.

- Asa vorbesti cu seful tau, Domnisoara Jones? - Am ridicat privirea ramanand fara respiratie si fara glas.

- Numai mie mi se putea intampla asta. - Am spus ridicand dosarul de jos si privindu-l in ochi pe Domnul Moore, viitorul meu sef si ... primul barbat din viata mea. Chiar sunt cea mai ghinionista persoana din lume!

- Ai putea veni pana in biroul meu? Atragem..cam multe priviri.

- Din pacate trebuie sa ii dau dosarul Domnului Smith.

- Poate sa astepte. - L-am urmat pana in biroul lui, blestemand in gand noaptea in care l-am intalnit. S-a asezat confortabil pe scaunul din fata biroului, facandu-mi semn sa iau un loc. Am dat de naiba! Am facut intocmai si mi-am plimbat privirea prin birou, incercand sa nu o indrept spre el nicidecum. - De ce ai fugit?

- Nu inteleg despre ce vorbiti, Domnule Moore.

- Spune-mi Ryan... Stii foarte bine despre ce vorbesc, sau vrei sa iti aduc aminte ce s-a intamplat saptamana trecuta? - Un ranjet arogant i se intipari pe chip, sfidandu-ma.

- A fost o greseala...

- O greseala? Si faptul ca nu erai beata aproape deloc a fost tot o greseala? - Am lasat capul in jos fara sa mai spun nimic. Oare de ce a trebuit sa il revad? Doar cand privesc ochii aceia verzi simt cum mi se inmoaie genunchii si cum ma pierd. Atractie fizica mult prea mare. Nici nu se poate altfel... Are un aspect impecabil, iar corpul ii este perfect lucrat. - Nu vrei sa imi raspunzi?

- Nu vreau sa vorbesc despre asta.

- Stii cat te-am cautat? De cand ai disparut asta fac, te caut. - L-am privit uimita si oarecum stanjenita de situatie.

- De ce? De ce m-ai cautat?

- Vrei sa spui ca tu nu simti atractia fizica dintre noi? Doar nu te astepti sa ma limitez la o noapte, nu? Nu las niciodata prada sa imi scape si mereu obtin ce vreau. - M-am incruntat la modul in care ma descrise drept "prada lui".

- Nu vreau sa se mai repete nimic. A fost doar o greseala. Acum scuza-ma, dar trebuie sa ii duc dosarul Domnului Smith inainte sa ma intorc in birou si sa ma apuc de treaba.

Ryan P.D.V.

S-a ridicat de pe scaun , aruncandu-mi inca o privire ucigatoare inainte de a inchide usa. In nici un caz nu o sa imi scape. Cand ma gandesc la noaptea aceea, inca mai simt fiorii pe care mi-i transmitea la o simpla atingere. Blonda cu siguranta nu mai scapa de data asta. Cel mai mult m-a incitat faptul ca dimineata nu am gasit-o in pat, lucru nemaintalnit pana acum. De obicei ele ma rugau sa mai raman, iar eu plecam fara sa imi pese de nimic. Daca ai sti ce te asteapta, Lissa... Astazi nu aveam aproape nimic de facut, iar Ashton se ocupa de cealalta firma impreuna cu sora mea. Inca nu imi dau seama daca e ceva intre ei doi, dar cu siguranta voi afla. Ryan Moore obtine mereu ce vrea, iar in momentul asta o vreau pe blonda de alaturi inapoi in patul meu. Am luat telefonul de pe birou si l-am apelat pe Ashton.

- Ce mai e?

- De ce nu mi-ai spus ca blonda aia, fosta asistenta a mosului era tipa de sambata noaptea?

- Stiam eu ca mi se pare cunoscuta. Deci acum e asistenta ta?

- Momentan la birou si in curand in pat. - Acesta chicoti , dupa care se auzi in fundal un "Buna, iubire!" . De ce mi se pare atat de cunoscuta vocea aia? Nu e.. Kim?

- Ashton! Aia nu a fost Kim?

- C-care?

- Am auzit un "Buna iubire" - am spus imitandu-i vocea surorii mele.

- Amm.. Nu, cred ca ti s-a parut.

- Cu siguranta. Spune-i lui Kim ca o sa o vizitez imediat ce imi fac program liber! - Am inchis. Cu siguranta nu se astepta sa o vizitez prea curand, deoarece eu nu prea am liber, dar obisnuiesc sa mai lucrez de acasa, avand in vedere ca nu trebuie sa ma ocup doar de firme si de proprietatile detinute pe cele doua continente, ci mai trebuie sa merg si la sediu de cateva ori pe saptamana si nu este foarte aproape. M-am ridicat de pe scaun, pregatit sa ii fac o vizita surpriza blondinei si sa imi iau si o cafea. Am deschis usa, intrand in biroul alaturat fara sa bat la usa. Si-a ridicat fata nervoasa.

- Tu nu stii sa bati la usa?

- Nu. - Am raspuns sec, privind-o din cap pana in picioare, deoarece se ridicase. Nu ma mir ca nu i-am putut rezista.

- Ce mai vrei?

- Sa stii ca nu o sa te las, pana nu recunosti ca ai o atractie fizica mult prea mare pentru mine.

- Uite ce e, Domnul Perfectiune. Stiu ca tu esti obisnuit ca toate fetele sa iti cada la picioare, dar baga bine la cap ca nu mai fac aceeasi greseala a doua oara, atata timp cat de comporti ca un arogant. Asa ca fa bine si misca-ti fundul din birou meu, pentru ca am treaba. - Am cam calcat-o pe nervi, nu? Nu cred ca si-ar permite sa vorbeasca asa cu oricine si nici cu mine daca nu am fi in situatia asta.

- Eu spun sa cedezi pentru ca eu mereu obtin ce vreau, fie ca vrei, fie ca nu.

- Tie iti mai pasa de altcineva inafara de tine?

- Nu. - Am raspuns impasibil, asezandu-ma pe canapeaua din piele,inca privind-o. A venit pana in fata canapelei privindu-ma furioasa, parca incercand sa ma omoare din priviri, in timp ce eu incercam sa o dezbrac, tot din priviri.

- Am spus ca am treaba!

- Si eu am spus ca nu o sa te las. - Am apucat-o de mana si am tras-o pe canapea peste mine. Ii puteam auzi bataile inimii, dar cel mai mult vreau sa imi lipesc buzele de ale ei si sa o fac a mea din nou. Am tras-o mai aproape, desi incerca sa ma impinga si mi-am lipit buzele de ale ei intr-un sarut posesiv. L-a inceput incerca sa protesteze, dar cand vazu ca nu are de ales accepta si ma saruta. Imi musca puternic buza de jos, dupa care se departa cand am slabit stransoarea.

- Ti-am spus sa ma lasi! Nu imi pasa ca esti seful meu, esti doar un alt arogant!

- Dar totusi, arogantul asta te atrage. - I-am facut cu ochiul si am iesit din birou. Jocul asta devine din ce in ce mai incitant. Nici nu isi imagineaza ce o asteapta... Am ranjit si am intrat inapoi in birou, continuandu-mi treaba.

____________________________

1. Ati vrea ca ei doi sa se indragosteasca unul de altul sau sa fie pentru inceput in joc, o aventura fara sentimente?

P.s. Astept multe pareri si.. sper sa va placa. Daca va deranjeaza ceva, nu ezitati sa imi spuneti.