XVI

765 37 0
                                    



— Cum adica ma incredințezi? Doar ce am ajuns acasă padre...
 
    Îmi privesc tatal cu dezamagire, iar imediat un alt sentiment isi face prezenta. Chipul lui e pasiv, ca un zid care nu poate fi strapuns. Furia nestăpânită îmi invadează toți nervii corpului, simțind-o ca o greutate mare care mi se aseazase pe piept.

— Amira...

Să nu te aud, mă rastesc la tata cu lacrimi curgand instant si cu sangele fierbandu-mi in vene cu nervi. Voi... de cand ati facut intelegerea asta sau ce o fi... contract. Asta sunt eu pentru voi! țip strangand din dinti, deschizand iar gura descarcandu-ma de toata durerea pe care am tinut-o inchisa in mine atata amar de vreme. Sunt doar o proprietate pentru tine! țip iar, aratandu-l cu degetul pe tata. Fericirea mea nu a contat catusi de puțin pentru tine padre! Am fost batuta, înjunghiată si... si aproape violanta, si este doar vina ta, spun vorbind cu venin si tăios. Toata viata mi-am trait-o dupa deciziile tale, ai fost Dio pentru familia asta. Ne-ai jucat, manipulat si manevrat fix cum voiai dupa bunul plac, ca un maestru păpușar. A trebuit sa ne incadram in baremele tale de familie perfecta... nimeni din familia asta nu a facut vreo decizie care sa-i apartina, ne trebuia mereu acordul tau, zic tremurand simtindu-ma ca si cum pamantul mi se zguduie sub picioare. Iar tu, arat cu degetul spre Maverick, tu m-ai dezamagit, zic apoi ma intorc si plec grabita pana in camera mea unde incui usa imediat dupa ce o trantesc.

    

     Vreau sa dispar. Vreau sa fiu invizibila si sa pot pleca de aici ca o umbra, ca o amintire, ca istorie...Vreau sa fiu singură, pentru ca toti oamenii carora le oferi încrederea te ranesc in final. E in natura noastra sa ii tradam pe ceilalti oameni din jur. Imi sterg lacrimile, apuc niste pijamale din dulap si ma indrept spre baie respirand greoi. Alene arunc fiecare articol vestimentar de pe mine in coșul de rufe. Dau jos bandajul si il arunc in coșul de gunoi apoi pornesc apa la duș.
   

     Intru in cabină, iar stropii fierbinți se lovesc rapid si fara mila de corpul meu. Fiori ma trec pe șira spinarii ametindu-ma din ce in ce mai tare cand aburii pun stapanire pe imprejurimi.
Vreau sa sterg fiecare amintire dureroasă de pe corp de parcă ar fi o haina murdara. Imbib gelul de duș in burete, uzandu-l cu apa, apoi frecandu-mi toate pacatele de pe suflet.


     Nu stiu cat e ceasul, nu stiu ce urmeaza, nu stiu daca mai pot continua asa. Sa simt apasarea pe care o am pe piept de la moartea lui James. Se zice cu cu timpul devine mai usor, dar nu este adevarat. Vinovatia pe care o resimt continua sa creasca in fiecare zi, mancandu-ma pe interior. 

     Le-ar fi mai bine fara mine. Intai James, apoi Maria, iar mama nu l-a mai privit niciodata pe tata cu o ura atat de puternica in ochi. Totul se duce pe râpă.

    Din pacate, cu ultima farama de energie pe care o aveam ma fortez sa ies din dus.
Imi infasor prosopul in jurul corpului, apoi ma blochez holbandu-ma la oglinda.

— Esti un dezastru, Amira.

Mai nou vorbesc cu mine in oglinda.

— Tu trebuia sa fi la 2 metrii sub pamant, nu... James.

     A trecut atat de mult timp de cand nu i am pronuntat numele cu voce tare. Lacrimi imi inteapa ochii si incep sa pice dureros si fierbinte formand un traseu al feței mele.

— Imi pare rau, soptesc privindu-ma in ochi.

Imi pare rau ca din vina mea nu mai esti.

Viciul meu Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum