Te aștept de parcă ai mai veni

✶

"Acea persoană apare când te aștepți mai puțin!". Așa începea întotdeauna declarația mea de dragoste. Neașteptată, cu mici îndoieli la început, dar cu multă iubire. Și de ce spun de îndoieli? Deoarece cunoaștem atâta lume pe tot parcursul vieții, încât rămânem surprinși de unele gesturi și vorbe ale unor persoane. Probabil și pentru că mulți umblă după aventuri.

Dar ce faci când acea iubire se încheie pur și simplu? Treci mai departe sau decazi în durere. Iar eu am ales durerea, care în scurt timp s-a transformat în depresie. Nopți aproape nedormite (4-5 ore de somn), zile nemâncate, atacuri de panică și altele mult mai rele de imaginat.

Știam că relațiile nu sunt mereu roz, iar pentru cei care vând gogoși lumii cu relațiile lor perfecte sunt doar niște oameni de o falsitate neimaginată.

Am suferit mult, încât pe zi ce trecea, deveneam o persoană jalnică și slabă. După atâtea luni, dacă e să mă întrebi, eram de toată mila. Și cu toate acestea, sunt recunoscătoare că am avut lângă mine părinții, prietenii apropiați și în ultimul rând colegii de muncă, care m-au ținut în viață până astăzi și cărora le dedic cartea aceasta.

Și nu-l urăsc. Inima mea îl iubește și acum, chiar dacă am ajuns să mă simt degustată de alegerea pe care a făcut-o. Și sper ca într-o zi, karma să se întoarcă asupra lui, pentru ca eu am să înot în coșmarul în care m-a lăsat până la moarte!