Afraid

Chapter 1

CHAPTER 1

Ce conteaza viata cand poti sa te omori? De ce ar trebui sa ma chinui sa traiesc intr-o lume in care nimic nu conteaza si totul este fals? Toti oamenii sunt falsi, chiar si eu sunt, iar asta nu se va schimba.

Inima imi bate cu putere in timp ce priveam fata cunoscuta, statea si radea in timp ce ea ii spunea glume nesarate... Sunt frumosi impreuna, toata lumea spunea asta si sincer pana si eu vedeam asta... Se potriveau, erau amandoi plini de viata si cateodata ma gandesc ca o sa descoroseasca de mine, se vor plictisi pana la urma sa stea cu un ciudat, mereu machiat si mai mult mort decat in viata.

-Han, schimba-ti expresia, imi dai fiori.

-Obisnuieste-te, asta-i fata mea!

Isi da ochii peste cap si se intoarce la conversatia lui cu Tina, fosta lui iubita si in prezent prietena noastra, ma rog, mai mult a lui. Se vede de la un kilometru ca sunt inca indragostiti, insa sunt prea prosti ca sa recunoasca. Iar eu sunt prea dezinteresat ca sa ma bag in viata lor...

-Han, ai de gand sa vii?

-Hmm?

-Nu asculti niciodata.

-Am chestii mult mai importante de facut decat sa te ascult pe tine, plus ca vocea ta ma deranjeaza.

-Nu mai spune, este atat de important sa te gandesti la toate modurile prin care te poti omora?

-Mai nou toate modurile prin care te pot omora...

Spun mai incet incetand sa-l mai privesc, Minho este prietenul meu cel mai bun, cel care pretinde ca ma intelege cel mai bine si cel pe care l-as omora cu prima ocazie. Este un barbat insuportabil care se crede superior, crede ca toate gandurile mele sinucigase sunt doar niste chestii trecatoare si plus nici macar nu sunt serioase, din perspective lui daca voiam atat de mult sa mor trebuia sa o fac deja...

Insa niciodata nu s-a gandit ca nu pot sa o fac din cauza lui, iar daca el se va decide vreodata sa ma abandoneze, primul lucru pe care-l voi face este sa-mi pun streangul de gat.

-Deci? Unde sa vin?

Imi revin din ganduri si ma uit la el. Amandoi ma privesc atent ceea ce m-a facut sa-mi ascund privirea, urasc cand ma privesc atat de atent... cu cat se uita mai putin la mine cu atat este mai bine. Imi urasc fata, ma urasc pe mine, cand ma uit in oglinda observ ca pana si fata mea ma uraste.

-Cu noi la un film...

Raspunde Tina cu un zambet pe fata, un zambet care ma facea sa-mi fie mila de ea, trebuia sa ma suporte doar ca sa-i faca pe plac lui Minho, iar in loc sa fie singura cu el sunt si eu aici ca sa-i intrerup...

-Baieti eu ma duc pana la toaleta.

Se ridica rapid de pe canapea, facandu-ma sa ma uit dupa ea, stateam pe un scaun in dreapta lui Minho.

-Si sa va intrerup pe voi cand sunteti ca niste magneti, nu mersi.

Minho stramba din nas si ma trage de mana ajungand sa stau pe piciorul lui, scaunul cade facandu-ma sa trasar si sa ma uit la barbatul insuportabil peste umar si incerc din greu sa nu-l iau la injuraturi.

-Da-mi drumul.

Imi pun mainile peste degetele sale inclestate, incercand sa ma eliberez din stransoarea lui, insa paraca era de piatra, nu puteam nici cum sa ma eliberez din stransoarea lui. Nu stiu daca este el prea puternic sau doar eu prea slab, insa aveam sa cred ca a doua varianta este cea adevarata.

-Daca am fi magneti, nu te-as tine pe tine in brate ci pe ea.

Sopteste langa urechea mea, urasc cand face asta, stiu ca o face doar ca sa ma enerveze, insa tot este insuportabil. Inima a inceput sa mi-o ia la goanna fara ca macar sa vreau asta...

aaa da sper sa va placa:))))