Mai presus de lege

Capitolul 5

Faptul că m-am îndepărtat de familia mea și m-am axat pe muncă, mi-a adus multe beneficii financiare. În adâncul sufletului meu însă, îmi lipsesc sfaturile tatălui meu și faptul că suntem rivali în domeniul în care obișnuiam să sărbătorim victoria, mă rănește profund. A trecut mai bine de un an de când mi-am deschis propriul cabinet și singurul loc în care mi-am văzut părinții, a fost la televizor. Am avut grijă să nu ne întâlnim la nici un proces și în același timp, să îi dau de înțeles că dacă vreodată ne vom întâlni în sala de judecată, voi avea grijă să câștig orice proces, chiar dacă asta înseamnă să lupt împotriva propriului meu tată.

Acum un an, când am plecat din casa părinților mei, am înțeles că ușa lor nu va mai fi deschisă pentru mine. Singura condiție impusă de tatăl meu, a fost să mă căsătoresc cu Dave, lucru pe care nu l-aș fi făcut nici în ruptul capului. Am plecat fără să mă uit în urmă și am călcat peste cadavre pentru a deveni cine sunt astăzi. La auzirea veștii că eu și tatăl meu am rupt orice legătură, o parte din clienți au decis să rămână de partea lui, ceilalți însă, m-au urmat și au fost alături de mine, recomandându-mă mai departe. Am ajuns să fiu cel mai bine plătit avocat din Los Angeles și cu toate că tata nu ar recunoaște niciodată, sunt sigură că este mândru de mine.

Primele nopți în apartamentul nou, au fost un chin. Nu puteam să îmi revin din șoc. Singurul lucru la care mă gândeam, era cum un străin, a reușit să îmi destrame familia, să îmi calce sufletul în picioare și să arunce la gunoi toată munca mea. A reușit să atragă familia de partea lui și mai mult decât atât, în ciuda discreției mele, el a făcut primul pas și a vorbit cu presa despre asta. În mod bizar, eu am ieșit vinovată din toată povestea pe care a îndrugat-o scăpând niște lacrimi de crocodil la emisiunea Ameliei Scott. Deși Rosalie m-a sfătuit să dezmint ceea ce Dave declara de fiecare dată când era întrebat despre nunta noastră, am ales să nu o fac. Nu aveam puterea necesară să mă expun în fața unui public care avea ca scop să îmi devoreze sufletul. Lucrurile de acest gen lasă răni adânci și trebuie să rămână acolo. Pentru mine și nimeni altcineva.

Dave a încercat să mă caute, mi-a trimis pentru multă vreme flori la birou, dar niciodată nu a reușit să mă vadă. Acea noapte, în care el și Selena și-au bătut joc de toate speranțele mele de viitor, a fost ultima în care m-a văzut. Rosalie a gestionat lucrurile de minune și a devenit o prietenă de nădejde. Celelalte prietene ale mele, pe care le vedeam ca pe niște simple cunoștințe, nu au aflat niciodată adevărul. Am ales să nu o fac, deoarece singurul lucru pe care l-ar fi făcut cu acea informație, ar fi fost să o dea mai departe în presă. Nimeni nu a fost cu adevărat interesat de durerea prin care treceam și singurul lucru pe care l-au văzut, a fost cât de rece am devenit. Da, am devenit rece. Da, în sufletul meu nu există nici măcar o urmă de dorință de a cunoaște un bărbat. Nici un bărbat nu este demn să îmi mai cunoască sufletul.

Presa m-a descris ca pe o femeie de fier. O femeie fără sentimente, care pace pact cu însuși Diavolul, pentru a câștiga un proces. Și ce dacă? Nu am de gând să dau explicații. Nimeni nu merită explicații. De ce? Pentru că atunci când eu am meritat o explicație, nu am primit-o.

Oamenii pe care i-am iubit, m-au dezamăgit. Dintotdeauna mi-am dorit să lucrez la "Harrington and Lawyers", dar dacă tatăl meu a decis că nu mai pot să fac parte din cabinet, m-am retras cu demnitate. Poate cifrele cabinetului meu nu sunt atât de mari ca ale sale, dar asta nu contează. Într-un singur an, am obținut profituri mai mari decât o mulțime avocați din țară, iar acesta, este lucrul care mă face să fiu mândră de mine.

Două ciocănituri se aud în ușă, apoi Rosalia intră în birou. În mâini ține o tavă și încearcă să închidă ușa în urma sa.

— Dă-mi voie să te ajut, spun în timp ce mă ridic de pe scaun.