Prolog

229 21 0
                                    

-Levi!

O fata de opt ani, blondă cu parul lung striga acum după cel mai bun prieten al ei.

El se întoarce și se uita la ea cu aceeași expresie nepăsătoare.

-Petra, dacă vrei sa ma cauți, poți sa o faci. Probabil ca nu o sa ma găsești. Nu o sa îți zic ca va fi bine sau ca e mai bine așa. Nu îți spun niciun motiv pentru care plec. Se întâmplă doar ceea ce trebuia sa se întâmple.

Fata se uita la el cu o expresie confuză. Lacrimi i s-au adunat în ochi în timp ce încerca să înțeleagă tot ce îi spusese băiatul.

-Adică, tu chiar pleci? Îți părăsești familia și pleci? Locul unde ai trăit pana acum, prietenii, școala? Chiar o sa lași totul în urmă?

-Gata, calmează-te, Petra! i-a spus blând tatăl ei.

Băiatul a întors capul în urma ei, evitându-i însă privirea.

-Sa mergem, Erwin.

Ea îl privea cum se îndepărta din ce în ce mai mult. Pe pod a rămas doar un tată grijuliu ce își consola fiica care tocmai și-a lăsat cel mai bun prieten sa plece.

Și-a șters lacrimile cu mâneca și a țipat:

-Sper sa nu te mai întorci niciodată! iar apoi, a fugit, trăgându-l pe tatăl ei de mână.

Vampire [A.O.T. Fanfic]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum