Shaping your destiny

Capitolul 2

Gerul noptii ma loveste izbitor in fata. Imi musc buza de jos si incep sa merg pana la statia de autobuz. Frica inca imi curge prin vene, ca si cum ar fi parte din mine. Ajung si ma asez pe un scaun. Incep sa imi misc piciorul in sus si in jos fretenic.

Primesc alt mesaj. "Uitate in stanga, te asteapta o surpriza." Inghit in sec si imi intorc capul. Il vad iar. Stand, fumand si uitandu-se la mine. Inghit in sec si ma ridic, incep sa merg in directia opusa, incerc sa alerg, sa fug de el.

Ma uit in spate si il vad mergand spre mine. Incep sa alerg dar ma incurca cu toc, asa ca decid sa ma descalt. Continui sa alerg ca nebuna pe strazile reci ale Romei. In spatele meu este un barbat mecunoscut ce ma fugareste, iar eu nu stiu ce sa fac.

Ma inpiedic si cad pe jos. Genunchii mi se julesc, dar nu ma opresc. Alerg in gol, nu am o destinatie.

___________________________________________

Ma trezesc dimineața. Sunt în patul meu. Cizmele mele îmi sunt aruncate pe jos, lângă pat. Ma ridic în capul oaselor și gem. Am căzut ieri și m-am lovit la cap. Ma ridic de tot și ma duc în baie. Ma uit in oglinda. Ce naiba? Am o mică vânătaie pe gât. Și clar nu e făcută de la căzătură. Nu țin minte cum am ajuns acasă, și nu știu cum am primit vânătaia pe gât.

Ma dezbrac din hainele de ieri, și decid să-mi spal stresul. Pășesc în duș și las apa calda să curgă peste corpul meu. Îmi simt mușchii relaxându-se.

Ies din baie, înfășurată în prosop. Pășesc în cameră și ma îmbrac în haine confortabile. Merg la bucătărie pentru a-mi face micul dejun, nu înainte ca să verific dacă am vreo notificare. Mi-a scris Fede la ora 6 dimineața ca a ajuns acasă după ce a fost la un tip acasă și au avut puțină distracție. Îmi dau ochii peste cap și intru în bucătărie. Vad pe masă o pastila de durere de cap, și un mic mesaj.

Spero che ti sia piaciuto il bigliettino che ho lasciato. Hai fatto una brutta caduta, prendi questa pillola, fa male al mal di testa.

*Sper că ți-a plăcut semnul lăsat de mine. Ai avut o căzătură destul de proasta, pastila te-ar putea ajuta*

Ma uit la bilet, apoi îl pun deoparte. E o problema acest necunoscut care ma hărțuiește. Cum își permite să îmi facă asta? I se pare că are vreo putere asupra mea? Totuși, iau pastila, pentru ca durerea de cap îmi dă impresia că capul mi se va rupe în două.

Înghit pastila și îmi închid ochii puțin. Nu am chef de mic dejun, așa că îmi fac o cafea cu lapte, și ies la balcon. Ma așez pe scaun și îmi scot o țigară. Trag fumul țigării, ce îmi zgârie dureros de plăcut gatul si plămânii. Țin fumul câteva secunde bune în mine, apoi îl dau afara. Iau o gură de cafea.

Ma uit pe Instagram, cand îmi apare un mesaj pe ecran. E mama. Aproape că și uitasem de ea. Spune zborul din New York va fi mai devreme, și va ajunge în Roma peste două zile, împreună cu tata.

Oftez enervată și trag agresiv din țigară și o sting după asta. Intru înapoi în casa și trântesc ușa de la balcon.

Am doua bătăi de cap. Bărbatul care ma hărțuiește și venirea părinților.

Nu pot merge la poliție, pentru ca e în zadar. Nu cred că dacă îi era frica de poliție făcea toate astea.

Iar cu părinții e o temă aparte. Nu cred că ar fi venit AMÂNDOI tocmai din New York dacă nu era ceva important. Și când zic important ma refer la foarte important. Sunt mai mult ca sigura ca veștile sunt rele.

___________________________________________

Îi întâlnesc la aeroport. Schițez un zâmbet atât de fals când părinții mei se aproprie. Tata ca deobicei cu mutra acra. Mama zâmbește și ea. Nu pot distinge dacă e real sau nu. O îmbrățișez pe mama, și pe tata.

Ajungem la apartamentul meu și după ce se fac comozi, eu fac un ceai și ne adunăm toți în bucătărie. Când trăiam în New York, cu părinții îmi era frica sa sparg ceva în bucătărie, pentru ca de cele mai multe ori tata ma numea și ma lovea până leșinam.

Mă așez la masa si așa fac și ei. Ma uit la ei, serioasă și sorb din ceaiul meu.

-Perché sei venuto? Quello che è successo?

*De ce ați venit? Ce sa întâmplat?*

-Vado al sodo, sai che odio tutti questi discorsi banali. Sono venuto qui con tua madre per annunciarti di persona che ti sposerai.

*O să trec la subiect, știi că urăsc toate discuțiile astea banale. Am venit aici cu mama ta să anunț personal că te
căsătorești.*

Fac ochii cât cepele și aproape că mă înec cu ceaiul.

-Sper ca glumiți! Nu aveți dreptul să făceți asta! Nu puteți să faceți asta! Spun eu, încercând să îmi controlez furia ce se înrăutățește înlăuntrul meu.

-Nu Chiara, în plus nu e foarte mare. Are 30 de ani! Avem nevoie de asta pentru business. Nu e nimic mai mult decât o afacere.

-Nici gând, nu mă puteți impune. Refuz să fac asta. Am venit înapoi în Roma din State pentru libertate, iar acum ce făceți voi se numeste furare de libertate.

-Nu îmi pasă cum se numeste, Chiara! Iar dacă nu vrei sa faci asta, sora ta nu va avea nici un cuvânt de spus în asta! Nicolle se va supune fără prea multe reproșuri, încă depinde de noi.

-Sunteți absurzi! Nicolle are 17 ani! Nu o puteți mărita! Are nevoie de o carieră! Ma răstesc eu. Părinții mei sunt atât de egoiști, încât îmi vine să îmi scot părul din cap la ce absurdități ma pun să fac. Știu ambii ca o iubesc pe Nicolle și aș face orice pentru ea.

-Decizia e a ta. Poți să o scutești de îi toate astea, măritându-te cu Sebastian Royal.

Știu că m-am întins foarte mult cu capitolul 2, și știu ca e unul scurt. Dar mă gândeam să șterg cartea, pentru ca nu credeam că se va primi ceva. Totuși, după ce am văzut câți oameni mi-au citit cartea, mi-ați dat un repuls. Promit să încerc sa postez în fiecare săptămână câte un capitol. Spuneți-mi părerile despre acest capitol. Pupici<3