Satan Reincarnate

Admirator

Am stat în camera goală și blândă, așteptând să aud pașii celorlalți, anunțându-mă despre prezența lor și despre dimineața. Am oftat, strângându-mi unghiile în timp ce priveam cerul trandafiriu prin ochiul subțire al unei ferestre din vârful peretelui de deasupra patului meu slăbit. Am fost blocat, nu prea știam ce să fac între timp. Nu aveam suficientă încredere în jurul meu pentru a dormi, dar nu voiam să stau aici ore întregi singur cu gândurile mele. M-am uitat pe podeaua prăfuită a camerei întunecate, observând petele întunecate, maro, care se infiltrau în lemn. Am văzut zgârieturi, numărătoare pe partea inferioară a pereților. Cred că nu am fost primul care a fost aruncat aici.

Am sărit la auzul a trei bătăi solemne în uşă.

"Angelina?" Era o voce feminină, una pe care nu mă așteptam să o aud.

"Katie? "am răspuns, ridicându-mă.

M-am repezit spre uşă şi am scuturat mânerul încuiat. Nu mi-am dat seama că vreau să o văd până nu am auzit-o spunând numele meu, era doar persoana cu care îmi doream să fiu acum.

Am auzit zâmbetul în vocea ei în timp ce continua să vorbească.

"Te simți bine?" Vocea ei era grăbită și retrăită în timp ce vocea ei se apropia de mine prin uşă.

" Da, da, sunt bine." am zâmbit.

Mi-am apăsat o parte a capului de ușă ca să- i aud mai bine vocea blândă.

"Tu esti?" Am făcut o pauză, concentrându-mă pe răspunsul ei.

"Cât de bun pot fi." Ea a răspuns prin uşă.

Am oftat. Voiam să o văd, mă simțeam cu adevărat în siguranță doar în prezența ei. M-am simțit puțin trădat de Kandy... Nu știu de ce. Cred că din cauza felului în care i-a plăcut cum o tratează Bill, parcă se comportă doar pentru a fi pedepsită de el. Privirea din ochii ei când îi bătea cenușa în gură mi-a făcut puțin rău... părea îndrăgostită de el. Îndrăgostit de felul în care ne tratează.

"Când mă vor da drumul?" am șoptit, uitându- mă în jos la mânerul din mână.

O inimii expiră tremurând, urmărindu-i vârfurile degetelor pe uşă. "Nu știu.. dar i-am auzit vorbind despre tine. M-aș gândi mai târziu în această dimineață; acum este destul de devreme."

Am dat din cap, lăsând vocea ei să se cufunde în pielea mea. "Cât este ceasul?" am întrebat, aruncând o privire spre strălucirea slabă a soarelui prin fereastră.

„O, 5:57". Ea respiră. — Se vor trezi în câteva, ar trebui să mă întorc în camera mea. Ea tăcu scuzându-se.

"Stai, ce ți-au dat ieri?"

"Ce?" întrebă ea, apropiindu-se din nou de uşă.

„Bill..." M-am înfiorat când îi spuneam numele, amintindu-mi circumstanța. „I-a spus lui Tom să-i ia psihedelicele, apoi te-a luat-de ce? Ce ți-a dat?" am întrebat, vocea mi se grăbi. Muream de nerăbdare să știu, îmi era teamă că o vor ucide.

„Oh..." a răspuns ea, adânc în gânduri. „M-au sedat cu LSD". murmură ea.

"Dar de ce?" am apăsat. Poate că nici măcar nu se cunoștea.

"Pentru.. nu știu. Cred că... să-mi placă să-mi opresc creierul. Fă-mă să dorm." Ea a explicat. I-am auzit vocea oprindu-se, devenind în curând tăcere. "Îmi pare rău." Ea se întrerupse.

"Ce?" am întrebat, sprâncenele mele încruntate la scuzele ei. "De ce?"

Ea oftă, răsufând lung prin uşă. „A fost pus în scenă".