Cassidy (de T. Stark)

Capitolul treisprezece

"What you're looking for won't be found easily"

- La Belle Fleur Sauvage, Lord Huron

___

Pe micuța bucată de foaie sunt scrise stângaci trei cuvinte: A dispărut Cassidy.

Tom citește cuvintele de câteva ori înainte să i-o înmâneze Silviei. Ochii îi sunt fixați pe unul dintre pereții crem ai salonului. Inhalează violent aerul închis din cameră și aude cum focul din șemineu arde lemnele, creând un sunet plăcut, ca o melodie pe care a auzit-o toată viața lui. 

Arthur și Mary Finley le observă reacțiile. Silvia pune mâna la gură, șocată. Deși mesajul nu oferă alte detalii, panica o cuprinde. Afară plouă abundent și învăluie orașul ca o ceață. Este foarte dificil să vezi prin ea, mai ales dacă te afli în pădure. Instinctiv, acolo se gândește Silvia că ar putea fi fata. Nu înțelege ce a apucat-o pe fată să iasă într-o asemenea vreme, mai ales acum, când ceasul bate ora nouă. Soarele se află cu mult după dealurile înalte, făcând loc lunii, chiar dacă nu îl pot vedea. 

Tom le mulțumește în șoaptă soților Finley pentru că i-au permis să stea în conac, dar acum avea o datorie față de prietenul său și față de Martha. I-a promis că va demasca vinovatul, iar acum este șansa lui. Uitând în preajma cui se află, îi sărută obrazul Silviei în semn de rămas bun și fugi pe ușa salonului, cu jacheta îmbracată pe unul dintre brațe. 

Aproape imediat, Silvia vrea să pornească după el, însă este oprită de Mary, care îi prinde antebrațul într-o strânsoare din care nu poate scăpa. O întoarce cu fața spre ea. În ochii albaștrii se poate citi îngrijorare și confuzie. Are atâtea de întrebări de pus fetei și își deschide gura să i le pună, dar nu-i trec de buze. Se uită pe fața fiicei sale, care o imploră cu ochii căprui și buzele transformate într-un zâmbet trist. Îl privește pe soțul ei, cerând o opinie din partea lui și pare că amândoi cred la fel. O eliberează pe Silvia.

- Să ai grijă, îi murmură femeia. 

Fata nu mai așteaptă alt semnal și fuge spre grajduri, unde Dash dă agresiv din copite, neliniștit. Ochii îl caută pe Tom, dar nu este acolo. Convisă că a plecat deja, încalecă pe cal fără să-i pună șeaua sau căpăstrul și lovește cu piciorul în burta animalului care o ia la galop. Părul este atacat instant de apă și simte stropii alunecându-i de pe față pe sub rochie și tremură de frig. Apucă părul de la baza gâtului lui Dash ca să aibă un suport. Cu coada ochiului vede un fulger și tresare scurt când tunetul îl urmează. 

Nu reușește să-l vadă pe Tom decât când ajunge la trei metri în spatele lui și fluieră zgomotos. Băiatul își întoarce capul speriat și explodează de îngrijorare la vederea Silviei. Nu apucă să o certe pentru prezența ei aici că fata îi taie calea și mărește viteza, cu el nevoit să o urmeze. 

Intră pe drumul principal al orașului și fac la dreapta pe drumul spre orfelinat. Case sunt de o parte și de alta a lui, fiecare cu uși și ferestre închise, lumânări arzând prin ele, singura sursă de lumină. Un fulger apare pentru o milisecundă pe cer și Silvia vede un bărbat cu fața rotundă la intrarea unei câricume, vomitând în iarbă. Strâmbă din nas la imagine și se desprinde de întâmplare la fel de repede. Un alt fulger apare pe cerul negru și orfelinatul se vede în depărtare. Încă câțiva metri îi despart de Michael și promisiunile făcute. 

Ajung în fața porții deschise și intră în curtea plină de bălți și iarbă pleoștită, bătută. La capătul scărilor se află un Michael ud până la piele, cu cămașa lipită, părul acoperindu-i fruntea și ochii verzi. Sub acoperișul de pe verandă este Martha, și surprinzător, la fel de udă ca prietenul ei. Fata căreia nu-i place să se murdărească mai mult decât este nevoie are lacrimi pe obraji sau doar picături de apă. Cei doi descalecă și aleargă până în dreptul lui Michael.