Nu credeam vreodata ca voi ajunge la facultate. Eu de 11 ani credea ca viata i se va incheia la 15 ani cel tarziu, asa ca nu am planificat niciodata parcursul vietii mele.
In timpul liceului am fost o fata normala, cu note bunicele datorita copiatului la teste, si o popularitate aproape de 0. Nu mi placea sa ma bag in seama degeaba, asa ca anii de liceu au foat unii tacuti, fara drame si scandaluri.
M am lasat purtata de vant prin adolescenta, pana cand m am vazut in fata unor doamne prea aranjate pentru a sta intr un birou. Erau vopsite in culori nonconformiste si fardate strident. Cine le a dat jobul asta?
- Aici ai permisul pentru intrarea in biblioteca facultatii, iar aici e cardul tau de student. Cu el vei putea intra la cursuri, chiar daca nu esti inscrisa la facultatea respectiva, in caz ca vrei sa inveti lucruri noi. Ai grija de el, doar elevii cu media ta pot avea astfel de card! Nu il pierde! spune o doamna de varsta mijlocie in timp ce imi ofera dosarul si cardul magic. Nu cred ca il voi folosi niciodata, dar il iau sa fie.
La iesirea din secretariat o aud pe mama cum ofteaza. Incerc sa ma uit la ea pentru a i ghici sentimentele, dar nu reusesc. Se pricepe prea bine sa si ascunda sentimentele.
Trecand pe langa geamurile facultatii observ asemanarea izbitoare dintre mine si ea. Parul sau lung si negru era prin intr o coada lejera la spate, imbracata casual cu o pereche de pantaloni si o bluza verde inchis. Statura sa era inalta, mostenita de la bunica, insa eu se pare ca nu am mai mostenit. Ii ajungeam pana la umeri. Asta a facut ca lumea sa ma considere sora ei mai mica, dar si datorita asemanarilor faciale. Amandoua aveam ochii caprui pe care ii uram. Erau prea comuni si nu ma faceau cu nimic mai speciala decat restul lumii, asa ca am compensat prin coafura. Asta ma diferentia cel mai mult de mama: parul meu rosu visiniu.
L am vopsit la inceputul liceului, cand voiam o schimbare drastica la mine. Nu mai suportam sa ma vad cu parul castaniu si plictisitor, toate colegele mele din scoala generala il aveau asa. In seara de dinaintea inceperii clasei a 9a am dat fuga la magazin si am cumparat doua cutii de vopsea rosie. Toata noaptea am petrecut o incercand sa vad cat mai bine un oglinda baii, pentru a acoperi tot castaniul din par. Dimineata urmatoare am realizat ce am facut, insa nu regretam. Ma facea sa ma simt speciala, asa ca de a lungul anilor am produs modificari, insa am pastrat aceeasi culoare rosie visinie de care ma indragostisem.
- Chiar ai crescut Madeline.. ma uit la tine si vad o adevarata femeie, nu o fetita prostuta. spune mama in timp ce se uita in sus pentru ca lacrimile sa nu i strice machiajul perfect. Sunt mandra de felul in care ai evoluat, si ca ai ajuns la o facultate asa buna!
- Mersi mama, dar inca sunt mica. Nici n am inceput bine facultatea. Mai am destul timp pana sa fiu o femeie in adevaratul sens al cuvantului.
~~~~~~
Parintii mei aveau pregatit de ceva timp un apartament pentru cand voi ajunge la facultate. In timpul verii l am mai vizitat pentru a mi aduce lucrurile mari si pentru a l mai retusa putin. Fostii locatari chiar aveau gusturi proaste in materie de design interior, asa ca am adaugat tusa mea personala: multe plante, tablouri si fluturi.
De cand ma stiu pasiunea mea au fost fluturii. Iubeam sa i vad zburand pe langa mine, punandu se pe flori sau dand din aripi. Erau fascinanti cand eram mica. Pareau mici luminite colorate in natura, ca niste globulete in bradul de Craciun. Fara ele nu ar mai fi brad de Craciun, cum si natura n ar mai fi vie fara fluturi.
Intru in dormitor pentru a lasa si ultima cutie plina cu carti aduse de acasa. Imi placea sa citesc chiar daca nu o faceam asa des. Imi era frica sa ma atasez de personaje si sa termin cartea. Mereu eram devastata dupa terminarea unei carti si refuzam sa realizez in mintea mea ca s a terminat, asa ca o reincepeam de fiecare data cand nu stiam ce sa mai citesc sau nu eram pregatita sa incep o carte noua, cu personaje noi si actiune noua.
Am auzit prin usa inchisa a dormitorului cum cineva intra in casa, o voce cunoscuta. Alerg prin holul micut si sar in bratele celei mai bune prietene ale mele, Athena.
Ea a fost in timpul liceului si inca este cea mai buna prietena a mea. Ea mi a fost alaturi cand nimeni nu a fost, asa ca era exclus sa nu stam impreuna la facultate. Mereu am asteptat momentul asta cu nerabdare: sa locuim impreuna, sa invatam impreuna, sa petrecem impreuna si sa plangem in sesiune impreuna.
- Maddieeeee!!!!! ma imbratisa Athena si ma ridica de la sol. Mereu radeau oamenii de diferenta de inaltime dintre noi, ea avand 1,8p si eu doar o speranta..
- Athenaaaaaa!!!!! Sunt asa fericita sa te vad, in sfarsit mi se indeplineste visul!! Spun in timp ce zambesv privindu i chipul. Arata angelica, ca in totdeauna. Zambetul ei lumina orice incapere, era chiar contagios. Isi puse parul lung si castaniu dupa ureche in timp ce isi dezlega tenesii. Parul ei mereu mi a placut, nu era castaniul plictisitor ca al meu, ci avea o stralucire aparte. Ii completa trasaturile delicate ale fetei.
Am fost trezita la realitate cand mi a fost trantita in brate o cutie cu vinyl uri. Athena iubea sa asculte muzica la pick up, mereu spunea ca ii da un vibe aparte. Asta m a facut si pe mine sa imi cumpar cateva vinyl uri, dar niciodata n am investit intr un pick up.
Am dus cutia in camera noastra, care prindea contur din ce in ce mai mult, fiind gata sa fie finalizata. Paturile noastre erau in stanga si dreapta ferestrei imense din mijlocul peretelui. Eu aveam patul din stanga, iar ea cel din dreapta, evidenta impartirea dupa asternuturi si decor. Patul meu avea asternuturi cu fluturi si plante, iar al ei stelute si inimioare. Peretele meu avea tablouri cu fructe si desene facute de mine, peretele ei era plin de tablouri cu tari straine si postere cu artistii ei preferati. Biroul lung de sub fereastra era si el impartit in doua, fiecare avand partea ei decorata dupa bunul plac.
Mereu am considerat ca suntem aceeasi persoana doar ca in fonturi diferite. Ea e alb, eu sunt negru. Ea e albastru, eu sunt rosu. Diferite la exterior dar in interior suntem aceeasi persoana. Avem aceeasi gandire, aceeasi mentalitate si uneori aceleasi emotii.
Seara ne am continuat o despachetand cutii, aranjand lucrurile si mancand o cina copioasa. Am ras si am povestit mult. Ma bucur ca pot avea pe cineva alaturi in inceputul asta din viata mea.
Cand ne am pus in pat, niciuna dintre noi nu putea sa adoarma. Amandoua eram entuziasmate pentru prima zi de facultate, asa ca am continuat sa discutam pana cand ambele am adormit.
