Au trecut opt luni decând l - am întâlnit pe Kang - Dae și decând am devenit vampir.
În fiecare noapte îl vedeam cum stă și se uită la lună.Înainte îl credeam un monstru însetat de sănge și ucigaș , dar stând atât de mult pe lângă el mi - am schimbat părerea.Arată ca un om obijnuit , cu sentimente , care se gândește de două ori înainte să acționeze.Sincer a început să îl admir.Mereu are o privire rece dar înțelegătoare.De când m - am transformat nu mi - a mai făcut nimic.Vorbea cu mine , stătea uneori cu mine și ne uitam la lună.
Într - o noapte a venit și s - a așezat lângă mine.
- Cum ți se pare luna în noaptea aceasta ?
- Mereu m - am întrebat de ce o dată pe lună , luna e plină.
- Luna e ca și viața oamenilor.Un suflet moare , iar altul se naște , așa e și luna.
- Căte - o dată mă întreb când o să sfârșesc și eu.
- Nici un muritor , nici noi vampirii nu știm când murim, chiar dacă unii o așteaptă cu nerăbdare.Unii își iau chiar și viața.
Acea noapte m - a pus pe gânduri.Privirea lui era plină de durere și de regret.Chiar dacă nu îi știu trecutul , cred că a suferit mult. Mereu îl văd uitânduse la cerul înstelat noaptea ca și cum ar visa că ar fii printre stele.