Îndrăgostită De Servitorul Meu

capitolul 1

Într-un castel plin de mistere trăiau o familie foarte bogată din tărâmul Care se numea Întuneric Etern.
Iuliana o fată de 17 ani care trăia în castel nu ca servitoare și ca fica stăpânei.
Stăpâna casei , care era strictă cu ea , o pune doar să învețe și să nu iasă afară din castel până la 20 de ani.
Chiar dacă stăpâna casei era strictă cu ea , tatăl ei era ca un diavol în castel.
Îi fiecare zi trebuia să o lovească pe fată din lucruri mici.
Nimeni nu o putea apără era ceea de a 2 a familie foarte puternică din tărâm.
În castel era lună , servitori făceau curat în fiecare zi , știa programul fiecărui membru al familiei .
Un băiat care o ajuta pe mama lui în bucătăria din castel lucra pe gratis, pentru că Șeful mamei sale să o mai lase să stea el făcea totul în locul ei când stătea jos.

Irina- sebi dute și du rochiile astea în camera prințesei.
Sebi- acum mamă.
Irina- ai grijă, încă doarme Sefa.
Sebi- da , o să am.

În drum spre camera prințesei o întâlnește pe Andreea fica vrăjitorului.
Era începătoare și totuși ajuta Regina foarte mult , era respectată în castel mai mult ca prințesa care era fica ei.

Andreea- sebiiii!!
Sebi- stai nu țipa.
Andreea- aa da.
Sebi- ce se aude ?
Andreea- o melodie din camera lu Iuliana.
Sebi- îi o melodie din limba veche a elfilor cred.
Andreea- chiar cântă bine.
Sebi- să-i dai rochiile astea reginei.

Dintr-o dată trece Tatăl ei si intră peste ea în cameră.
Dar se dă doi pași în spate , văzând asta m-am uitat puțin să văd ce are și văd sânge pe jos și ea plângea jos pe podea.

Killa- Să fi gata pentru masă.
Îi închide ușa și o ia pe Andreea să o învețe vrăji noi.
Sebi bate la usă să-i ducă rochiile rămase.

Sebi- stăpână?
Iuliana- oh...sebi
Îi lasă rochiile pe pat și ia un prosop , care îl udă și îi șterge sângele de pe mâini.
Iuliana- ustură.
Sebi- știu dar melodia aia , nu îl supără pe rege ?
Iuliana- ba da...poți pleca
Sebi- bine

Îi închide ușa și merge pe coridorul lung a castelului către bucătărie că-ci avea de muncă până la ora 12 că atunci mănâncă familia regală , masa era pregătită acum urma bunătățile că-ci veneau mai mulți invitați.

Ora 12

Adda- ce bună e mâncarea azi! Ti-o ieșit foarte bine sebi plăcinta.
Sebi- mulțumesc! Majestatea voastră.
Killa- la asta nu am cum să spun ceva , chiar are gust bun.
Adda- tu ? Mamă îi bună mâncare ce taci ?
Iuliana- da e bună...
Killa- puțin respect.
Iuliana- bine tată..
Bunica- lăsați fata în pace mai ales tu killa , crezi că nu am văzut ce are fata pe mână ?
Iuliana- bunica,m-am lovit eu nu a făcut nimik tata..

Nimeni nu o mai spus nimik și au mâncat.
După ceva timp Iuliana se plimba prin grădina plină cu trandafiri negrii și roșii.
Din urma ei vine prietenul ei din copilărie care îl vede doar în grădină.

Petre- ce face zâna mea!
Iuliana- bine, tu ?
Petre- nu ești bine, mâinile tale
Iuliana- ce contează ?
Petre- Ce contează ? Contează că în mâinile tale curg sânge regal nu ca Vrăjitoarea aia că se dă la mine!!
Iuliana- Ahaha!
Bianca- domnișoară Iuliana!! Vă caută Majestatea sa!!
Iuliana- vin, acum!

Fuge direct în castel și când intră o vede pe maică -sa disperată că nu își găsea cercei.
Adda- tu i-ai luat !?
Iuliana- ce să iau?
Adda- cercei tu !
Fără să îi mai spună ceva o izbește pe fica ei în perete , era cât pe ce să-i taie părul dar sa băgat ei..
Sebi- doamnă vă rog eu , nu faceți asta...
Petre- părul ei frumos nu merită asta.
Sebi- nu ea o luat cercei , ci Andreea îi are în poșetă.

Sa întors spre ea și ia spus " dă poșeta".
Și chiar erau acolo cercei de rubin.
Adda- luați-o pe iuliana și duceți-vă cu ea în cameră ei , eu am ceva de discutat cu Andreea..
Au luat-o pe iuliana și au dus-o la ea în cameră , chiar dacă cameră era în cealaltă parte a castelului se auzea strigăte de la Andreea.
Am stat cu ea până sa trezit.

*A doua zi *

M-am trezit foarte devreme nici nu era dimineață , m-am ridicat în șezut și m-am uitat prin jur. I-am văzut....
Petre stătea pe scaun iar sebi..sebi stătea la ușă. Chiar dacă nu o dormit .o noapte întreagă.

Iuliana- sebi...
Sebi- lasă-mă pe mine , tu culcăte că deja îi 6:47.
Iuliana- nu am de ce să dorm...
Sebi- doar taci..
Era fără cămasă , abia acum am observat ce cald e în cameră iar eu stăteam în plapumă.
Petre- ce te uiți așa la el.
Iuliana- vaii! Da tu când te-ai trezit?
Petre- e normal să-i fie cald nu e din ținutul ăsta.
Sebi- taci Petre...
Petre- deci tu auzi ce vb , hoțu dracu!
Iuliana- ia ieșiți voi !

Sau speriat când Iuliana a țipat la ei să iasă dar era ordin nu puteau să facă nimik așa că au plecat afară.
Rămasă singură în cameră neagră ca gândurile ei.
Iuliana- de ce arată așa de bine..
, doamne ce lasi mușca, mai ales ochii lui..
Își ia o rochie roșie lungă pe ea , o geantă și cartea întuneric Etern care doar Andreea și ea știa unde e..

Ora 21:30.
Petre- hai ne așteaptă sebi la ieșirea servitorilor..
Iuliana- acum..
*La ieșire*
Sebi- hai!
Am luat-o la fugă prin pădure, iar frunzele uscate fosneau sub pașii noștri grăbiți. În depărtare, se auzeau ecouri de voci îngrijorate, semn că dispariția noastră nu a trecut neobservată. Cu inima bătând puternic, ne-am apropiat de marginea regatului și am simțit cum aerul se schimbă, prevestind aventuri și necunoscut. În fața noastră se întindea Întunericul Etern, o lume misterioasă și plină de pericole. Cu priviri hotărâte, am intrat în această tărâm înspăimântător, pregătiți să înfruntăm orice creatură stranie sau poveste înfricoșătoare care ne-ar putea aștepta acolo. Aventura noastră abia începea în această lume fascinantă și primejdioasă.

Iuliana- gata! Nu mai pot , cred că i-am pierdut..
Petre- cred că da am fugit de cv timp.
Sebi- adv hai să mergem pe aici.
*Pac, poc*
Am fost prinși într-o capcană care ne atârna sus în copac. Dintre tufișuri ies o gașcă de infractori. ,Petre , sebi și Iuliana se privesc reciproc, conștienți de pericolul iminent. Cu inimile bătând cu putere, se pregătesc să facă față provocării.

Albert- o uite blonda.
Nouă unspe- văd că sunteți bine îmbrăcați.
Albert- sefa!
Dintr-o sebi taie capcana și mă prinde în brațe.
Sebi- lăsați-ne să plecăm!
Petre- dute dracu! Că nu puteai să spui că putem scăpa!
Printre copaci se aude o voce de femeie, chiar sefa infractorilor, care iese din întuneric. Sefa care captiva priviri de fiecare dată este Anne cu privirea ei înțeleaptă și misterioasă. Cu pași hotărâți, se apropie de prizonieri, emanând o aură de putere și autoritate. Anne îi privește pe cei captivi cu un zâmbet malefic, pregătindu-se să le dezvăluie planurile sale întunecate.