-Asi vrea să fi secretara fiului meu, numele lui este Robert
-În cântat de cunoștință Victoria, după cum a spus și tatăl meu, ma numesc Robert, a spus el cu o voce enervanta.
Nu pot să cred ca bătrânul ala ma pune într-un chin așa de mare. De parcă aveam timp să îi fiu secretara, dar nu aveam ce să fac.
-Și ce trebuie să fac în calitate de secretara, am spus eu.
-O să vezi tu, Robert a zambit pe la colțul gurii.
Am ieșit afară și m-am dus spre următoarea ora, acea este ora de biologie, nu aveam nici un chef de biologie.
Când am intrat în clasa, Skylar a venit înspre mine.
-Ce vroia domn director? A spus el curios.
-Oh, nimic, e ceva despre notele mele, nu este important.
Nu las pe nimeni să afle că sunt secretara lui Robert.
Lecția a inceput, dar dintr-o dată telefonul Domnului de biologie suna .
-Victoria, du-te în biroul directorului, spuse el
-Noroc, a spus Skylar în șoaptă.
Ma îndreptăm spre biroul directorului și ma gandeam ce vroia de la mine din nou. Bat la usa.
-Intra!
-Pentru ce ma-ți chema......
Nu am apucat să îmi rostesc cuvintele ca pe scaun nu era domn director, ce Robert!
-Ce vrei de la mine Robert?
-Am o treabă pentru tine.
-Ce fel de treabă? Am spus eu cu o voce ragusita.
-Ascultă! Vreau sa ne vedem la Biblioteca școlii după ora asta.
-Umm, ok...Cred?
