În umbra unui trecut tulburător, Evelyn Martinez se întoarce în orașul care i-a marcat destinul. Aici, îl întâlnește pe Kai Martin, un străin misterios care ascunde secrete întunecate, la fel ca și ea. Fără să știe că el este fratele fostului ei iub...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
𝐂𝐀𝐏𝐈𝐓𝐎𝐋𝐔𝐋 𝟏𝟕 - 𝐌𝐚𝐫𝐭𝐮𝐫𝐢𝐬𝐢𝐫𝐢 𝐝𝐢𝐧 𝐭𝐫𝐞𝐜𝐮𝐭
𝐄𝐕𝐄𝐋𝐘𝐍 𝐌𝐀𝐑𝐓𝐈𝐍𝐄𝐙
Haide Kai! E a zecea oară când te sun. Ce naiba faci?
— Eve, tu chiar nu înțelegi gravitatea situației?
Fratele meu mă întreabă pentru a nu știu câta oară același lucru, iar eu îl ignor ca de fiecare dată. Vreau să aflu ce se întâmplă cu Kai, nu să-i dau lui explicații despre cum a intrat tipul ăla la noi în casă.
— Diego, taci dracului din gură. N-ai cumva altă treabă? întreb, apelând din nou numărul lui Kai.
— Tu chiar crezi că mă pot concentra pe altceva când un idiot a intrat la noi în casă să te răpească?
— Die... începe Elissa, dar fratele meu i-o taie imediat.
— ELISSA, NU ACUM! strigă la prietena mea și cred că tocmai a făcut o greșeală imensă pentru că blonda s-a înroșit la față, iar pumnii i s-au încleștat pe lângă corp.
Palma ei face contact cu fața lui Diego, iar la câteva secunde distanță îl lovește în zona intimă cu genunchiul.
— Da, iubito? vocea lui Kai se aude din difuzorul telefonului, dar nu-mi iau ochii de la scena din fața mea.
— Nu acum, Martin! Aștept momentul ăsta de ani întregi, spun fascinată și amuzată totodată.
— La naiba! Ce tare lovești, blondo! se plânge ca un copil mic
— Învață să nu mai subestimezi femeile, Martinez. S-ar putea ca într-o bună zi cineva să te pună la punct mai bine de atât și nu o să-ți placă asta. Eve se descurcă singură, tu ai învățat-o tot ce știe!
N-am văzut-o niciodată atât de nervoasă pe Elissa. Mereu ea era cea calmă, calculată și cu zâmbetul pe buze. Chiar și când ucide are zâmbetul pe buze, de parcă și-a cumpărat o pereche nouă de pantofi, nu a luat viața cuiva.
— Și încă ceva, blondule. Nu face greșeala de a ridica tonul a doua oară la mine, îl privește fix în ochi, apoi se îndreaptă către scări.
— Și dacă o fac ce se întâmplă, Blanco? Mă arunci în cușca cu lei?
Uneori nu-mi vine să cred că suntem frați.
— Propun să-i întrebi pe cei care au făcut-o și a doua oară. Oh, stai! Nu poți, pentru că sunt morți.
— Prietena ta tocmai m-a amenințat subtil cu moartea? mă întreabă șocat.
— Numai subtil nu a fost, fraiere! Învață să mai ții gura aia și închisă, vorbești cam mult câteodată.
— Genial! aud din nou vocea lui Kai din difuzor și aproape am uitat că e acolo. Spune-mi, te rog, că ai filmat asta!
