Ce este dragostea ? O întrebare aparent simplă, dar mai complicată cind trebuie să dăm răspunsul. Nu cred ca definiția acesteia din dicționar poate defapt descrie aceasta stare. Într-adevăr, e un sentiment, insa acel sentiment dă naștere unor emoții uneori inexplicabile. Ea te ridica în al 9-lea cer și tot ea te poate izbi dur și cu cruzime de pamînt. Ea îți vindeca toate rănile, și tot ea îți poate frige sufletul lăsînd in spate dureri și cicatrici care nici cu timpul nu pot fi vindecate. Dar oare se merita sa iubești? Oare dragostea adevărată îți poate face rău?
Adevarul e ca da , se merita; sau cel puțin ăsta e adevarul meu.
Dragostea e cel mai mare drog, ce creează dependență. Un sentiment atit de profund care mulți vor sa îl trăiască, și de multe ori cei ce reușesc sa îl guste, fac abuz de acesta. Trăim intr-o lume mult prea rea, plină de invidie și minciuna. O lume materialistă și egoistă. Dragostea e atunci cind iubești un suflet curat, acceptînd și bunele și relele. Atunci cind și cele mai mari defecte ți se par frumoase, atunci cind simți o siguranță și o liniște sufletească. Uneori acea dragoste pură e ușor ușor sufocată, pină nu mai are aer și șanse de supraviețuire. Asta e momentul cind suferința apare la orizont. Insa eu refuz sa accept ca asta e sfirsitul dragostei. Dragostea adevărată nu lasă un gust amar.
Multora le este frica de ea sau multi inca nu au inteles ce inseamna. Adevarul este ca oricît de mult ai lupta impotriva ei, de cele mai multe ori sansa ca tu sa iesi invingător este foarte mica, deoarece este foarte greu sa iti ignori sentimentele, sa le ascunzi intr-un loc întunecat al mintii tale, si sa uiti tot ce simti pentru acea persoana. De fapt acest lucru este aproape imposibil.
Dragostea sinceră e curcubeul dupa ploaie, picaturile de roua de pe petalele sufletelor celor ce o simt, aripile care te fac sa zbori. Energia și puterea acestui sentiment poate face minuni. Ea îți dezgolește sufletul de toate măștile și aparențele, și te iubește așa cum ești. Tot ea îți dă o foame de viața, o nevoie de a trăi. Dragostea te dezbracă de frici, și te încurajează sa le faci față. Îți dă puterea de a ignora judecata lumii și oferă voce nevoilor tale.
Ea nu se sperie de sinceritatea brutală și de gînduri rușinoase. Îți permite sa vezi, sa simți, sa atingi și sa sorbi din gustul vieții.
Doar iubind iti dai seama ca traiesti, nu doar existi.
Frică de a suferi, împiedica mii de suflete din a iubi. Dureros este faptul ca lumea refuza sa mai creada in iubire adevarata si este un sentiment prea pur si prea frumos pentru a fi inlaturat.Toți avem nevoie de dragoste, toti simtim nevoia sa iubim și sa fim iubiți.
Presupun ca Toți își imaginează gustul dragostei fiind dulce-amărui.
E dulce atunci cind e iubirea pura, și acel gust nu dispare odată ce suntem supuși la încercările vieții. Poate fi amara ,cînd iubirea este neimpartasita, tradata si abandonata. Atunci amarul porneste de la buze ce nu mai pot saruta, dupa care amăreste sangele din vene,inecînd la final inima in amar. Poate fi și acră, atunci cind e o iubire trăită de doi în singurătate.
Ce e dragostea? Un inceput? Sau poate doar visul unui inceput? Sau un tragic sfîrsit al visului ce nici nu a inceput.
Răspunsul întrebării depinde de fiecare în parte. Noi suntem cei ce pot dicta gustul dragostei.
-D.
