Another love

Capitolul 1

Încă de mic copil visez la ceva măreţ, o dorință de a face ceva aproape imposibil. Totul a început acum câţiva ani când un tip a aterizat pe terenul unei școli cu parașuta în spate. Îl vedeam cum se învârtea pe cer și făcea cascadorii. Mi-am propus, ca pe parcursul anilor să fac și eu asta, să îmi împlinesc visul. Clar, părinţii mei nu au fost de acord, nici măcar să nu audă de asta. Lăsând subiectul ăsta la oparte, pot spune ca am avut o copilărie destul de fericită, scopul meu în viaţă era să devin ca părinţii mei. Pe parcursul timpului, părerea mi s-a schimbat, nu voiam să devin ca ei pentru că tata era un alcoolist și mama era o femeie care lucra din greu să poată avea ce să ne pună pe masă. Tata lucra și el, dar majoritatea banilor se duceau pe alcool, ţigări și către mama lui, adică bunica mea. Ea era și încă este poama rea a familiei, ea inventa lucruri stupide despre mama, ea îl îmbăta pe tata și tot ea îl făcea să uite că are doi copii acasă care îl așteaptă. Da, am o soră mai mare, Sophie. În timp ce m-am maturizat, am descoperit că părinţii mei nu au făcut parte la cele mai importante evenimente din viaţa mea, nu au participat la serbările de la grădiniță, la serbările de la școală, la spectacolele la care am participat, am uitat să precizez că practic dansul, practic atât dans modern cât și dans contemporan. La fiecare sfârșit de an, în care eram și premiantă eram singură. Pe moment nu realizam durerea pe care mi-o provoca absenţa lor, efectiv începuse să mi se pară ceva normal să nu fie de faţă, lucru ce nu e normal în viaţa unui copil. Un copil ar trebui să aibă poze pe parcursul maturizării lui, să știe și el cum arăta când era mic, să vadă pas cu pas cum s-a maturizat. Ei bine, eu nu am așa ceva, nu am poze. Singurele poze pe care le am, sunt cele de la naștere, da, minune că am două poze, și niște poze de la gradiniţă, poze care trebuiau date de 8 martie mamelor. Și cam asta e copilăria mea. La 13 ani fără 3 luni, chiar când intrasem în clasa a VII-a, m-am apucat de fumat. O vârsta fragedă, nici 13 ani împlinţi nu aveam. Motivele mele au fost certurile de acasă, aproximativ seară de seară era scandal, un geam spart sau pahare sparte. Scandaluri în funcţie de ora în care intram în casă, din cauza băieţilor, diverse motive. Mama îmi interzicea să stau cu un băiat, îmi spunea că sunt prea mică, că ei doar mă folosesc și după mă bârfesc pe la spate: "Ia-o mă și tu că și eu am luat-o"-vorbele mamei. Sufeream, voiam să știu și eu cum îi să stai cu un băiat, cum îi să săruţi pe cineva, ce senzaţie ai. După aproximativ 6 luni am cunoscut acel sentiment care apropo mi-a plăcut foarte mult. Datorită dansului am avut deplasări în diferite localităţi, spectacole ce erau jurizate și premiate. Ei bine, am ajuns în Beverly Hills. Acolo l-am cunoscut pe el. Îmi aduc aminte prima zi în care am ajuns acolo. Am stabilit cu fetele să mergem la o terasă și să servim ceva de băut. Ajunși la terasă, am comandat fiecare ce a vrut de băut. Eu eram atrasă de chelner. Era un băiat înalt, blond cu ochii verzi spre căprui. Tot șușoteam cu fetele calităţile acestui chelner, până ce m-am trezit eu deșteaptă și m-am dus la el.
*Momentul acela*

- Carla ! îi spun în timp ce întind mâna către el

-Christian ! spune în timp ce îmi prinde mâna într-alui. Eram amândoi pierduţi în ochii celuilalt, și fără să realizăm mâinile noastre încă erau împreunate.
-De unde sunteţi? Întreabă el după câteva secunde de tăcere

-Din New Jersey ! Îi spun și ii zâmbesc. Practic deja uitasem care era scopul aflării mele la bar.

-Și cu ce ocazie aţi venit până aici ? Întreabă curios. Îi vedeam felul în care limba i se plimba in gură și modul în care își lingea buzele.

-Avem un concurs de dans. Asta va fi mâine la Palatul Copiilor la ora 10:00. Îi spun deja deviind de la subiect. Practic i-am oferit toate detaliile in legătură de ziua de mâine.
-Vrei să facem o poză? Îi spun ceea ce voiam să îi spun de la bun început. El a acceptat și am făcut o poză de grup. Desigur, eu am fost cea care a stat lângă el și am cerut și o poză în care să fim doar noi doi. Am terminat ședinţa foto, am terminat băuturile și ne pregăteam să plecăm până ce profa a fost oprită de Chris.

-Nu vă supăraţi, puteţi să îmi daţi un număr de telefon să luăm legătura mâine în legătură cu spectacolul ? Îi spune Chris la profă. Profa era pregătită să îi scrie numărul de telefon, dar culmea culmilor a fost ca fix atunci a fost sunată de fiica ei. Ce spune profa ?

-Carla, ia tu numărul băiatului. În momentul acela eram atât fericită cât și rușinată, din 12 fete profa mi-a spus mie numele, mie. Am deschis telefonul, pregătită să îi notez numărul, dar el a trebuit să mă întrerupă.

-Ce ar fi să îmi dai tu numărul tău de telefon și eu să îţi dau un beep ? În momentul acela primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost "ce șmecher". Fără ezitare, am acceptat. Am părăsit localul și după 5 minute am primit un mesaj. Era de la el.