Anne- Tu? Ce cauți aici ?
Petre- Anne hai că....
Iuliana- Cine e ?
------------------------
era o liniște asurzitoare, din fericirea pe care o aveau în urmă cu 10 minute, acum doar priviri de urâ între ei trei.
Iuliana- Deci cine e ea ?
Fata îmi răspunde politicos: fost lui Petre.
Anne - Da și o parasută care umbla cu toți în liceu.
Petre- Hai fetelor nu vă certați.
Anne- du-te în mașină!
Petre se bagă în fața ei , ca să nu o lovească pe Bianca , așa că el își primește pumnul în spate.
Anne- După câte ți-o făcut încă o aperi ?după ce sa dat la sebi?
Petre- Păi..
Anne- îți vine să crezi ? O vârcolacă care vrea să fie soția unui Vampir.
Iuliana- Serios.
Atunci Petre o ia pe Anne de mână și o bagă în mașină.
Își cere scuze de la Bianca , pentru scandalul făcut și plătește tot ce ne trebuia.
-
-
-
-
-
A trecut o oră de când am plecat de acolo , pe drum Anne adormise și nu aveam cum să vb cu Petre așa că îl întreb.
Iuliana- Petre, de ce ai dus-o pe Anne în mașină?
Petre- Îi apăreau colți si ochii ei deveneau tot mai Roși.
Iuliana- Dacă ea e.
Petre- Demnă de numele de Contesa vampirilor? Neh poate ajutor.
Iuliana- nu știu ce să zic, dar na
Petre- dormi și tu că mai avem.
*Sebi*
Cezara- Sebi!!!
Sebi- zi!
Cezara- dc ești nervos ?
Sebi- nimik, spune.
Cezara- păi , am vrut să îți spun că sau întâlnit cu Bianca..
Sebi- deja ?
Cezara-se pare că da, dar...
Sebi- dar?
Cezara- se pare că era să moară...
Sebi- nimik important.
Cezara-dacă zici tu...
Peste 7ore
Pe măsură ce pasul a atins iarba verde, o adiere rece a înconjurat încet locul. În fața ta, poarta castelului din Italia se ridica impunătoare, sub lumina palidă a lunii. Șoaptele vântului păreau să poarte ecourile unor voci străine, iar umbre dansau misterios pe zidurile vechi. Simțeai cum suspinul nopții îți atinge sufletul, iar prezența tainică a fantomelor părea să se apropie din ce în ce mai mult...
Pe măsură ce am pășit în castel, eu și Anne am străbătut coridorul lung și întunecat. Lumina slabă a lumânărilor arse cu flacăra tremurândă dezvăluia arcadele de piatră și picturile vechi de pe pereți. Sunetele ciudate ale pașilor noștri răsunau ca un ecou în tăcerea înspăimântătoare a castelului, iar umbrele păreau să prindă viață în spatele coloanelor de marmură. O senzație de neliniște ne învăluia pe măsură ce ne apropiam de inima întunecată a castelului...
Anne- Oare Petre e bine !...
Iuliana- Îi bine, acum hai să găsim pergamentul ăla... că mi-e frică aici. Am dat să intru într-o cameră, dar când să deschid ușa, îmi sare în față o fată cu o rochie roșie și cu părul lung negru. Ochii ei, adânci și întunecați, păreau să ascundă secrete vechi și misterioase. Ce ar trebui să facem acum? Să o abordăm cu atenție sau să încercăm să o evităm și să continuăm căutarea pergamentului?
Anne- Iuliana ! Ai pățit ceva ?
Iuliana- fugii!!Fugii!! În spatele fetei cu rochia roșie, am zărit o privire rece și amenințătoare. Simțeam că ceva întunecat se ascunde în această cameră. Am înțeles că trebuie să fugim de acolo cât mai repede posibil. Împreună, am luat-o la goană pe coridoarele întunecate ale castelului, sunetele pașilor noștri răsunând ca un ecou al fricii noastre. Încercam să găsim o ieșire, departe de acea prezență malefică care ne urmărea. Inima îmi bătea puternic în piept, iar teama ne împingea să ne salvăm viețile.
Ne-am izbit de cineva, din fericire era Petre, iar Anne era la el în brațe și tremura de frică. Dar nu durează mult că din spatele unui tablou iese o fetiță care era vampir și o parte om. Părul ei negru ca noaptea flutura în vântul rece al castelului, iar ochii ei străluceau ca niște rubine în lumina slabă a lămpilor. Cu un zâmbet malefic, s-a apropiat de noi, iar eu am simțit o frisoane rece trecându-mi pe șira spinării. În acel moment, am realizat că suntem într-o situație periculoasă și că va trebui să găsim o soluție rapidă pentru a scăpa de această amenințare supranaturală.
