Obsesia

Altfel de sentiment

Pentru prima oară in viața mea , simt ca nu mai simt . Niciodată nu am avut sentimente de confuzie, goliciune, impetrire, sau chiar să nu mai simt nimic. Ceea ce se petrece înauntrul meu este bizar, dar tot odată, interesant , plăcut spre neplăcut. Simt că nu mai simt. Altfel de sentiment. Până acum aveam mii si mii de emoții, gânduri, ideei, sentimente, nu știam cum să le arăt , sau exprim. Poate că nu mereu trebuie să arăți ceea ce simți. Poate că niciodată, doar când este cazul, sau știi că este reciproc. Până la urmă ce rost mai are să... iubești dar să nu fii iubit? Să trăiești rănit? Ei bine, ăsta nu-i trăit. Dupa 4 ani de zile, mă simt altfel, nici mai bine, nici mai rău. Timpul le rezolvă pe toate, pe asta am auzit-o pretutindeni, dar poate că nu in cazul tuturor se aplică, poate timpul le complică pe toate, in cazul meu . Dupa prima obsesie, am mai avut câteva mai mici, până in prezent... cunosc o fată, formăm o conexiune, totul este reciproc , este a mea, pac, interesul meu față de ea fuge, și când îmi dau seama că m-am atașat, plec. Și mereu finalizez eu fiind rănit. De ce mereu greșesc? Sunt perfecționist până într-un fel, după aceea stagnez, până îmi iau glow down, și stric tot ceea ce m-am chinuit să construiesc. Poate că relațiile, sau chestiile de genul, unde implică sentimente si iubire, nu sunt pentru mine . Sunt un suflet bun, dar primesc doar rău. Fac doar bine, dar îmi e rău. Sunt un om rău. Iubirea e cel mai mare drog, am fost dependent cândva, acum trăiesc doar cu sechelele din urma ei.