Marko

Capitolul 17

,,Pentru Adam raiul era acolo unde era și Eva."

Marko
După o zi întreagă petrecută în spital, abia am dat de cineva să îmi spună ceva despre starea lui Stormy. Toți sunt rezervați și nu înțeleg de ce.

— Bună seara! Eu sunt Caleb, doctorul care s-a ocupat de domnișoara Stormy Mason. Dumneavoastră cred că sunteți domnul Marko Adams, aparținătorul dânsei.

— Bună seara! Da, sunt viitorul său soț, îl înștiințez. Pot afla mai multe despre starea ei? Sunt aici de atâtea ore și nimeni nu mi-a spus nimic.

— Da, ne pare rău pentru acest lucru, însă viitoarea dumneavoastră soție nu și-a dorit să primiți mai multe informații, iar noi nu vă putem comunica mai mult, datele personale sunt strict confidențiale, doar cu acordul pacientului vă putem oferi date despre starea sa. Vă pot spune doar că este înafara oricărui pericol.

— Este imposibil. Cum pot afla mai multe despre starea ei? Chiar nu există o altă cale să rezolvăm această problemă?

— Doar discutând cu dânsa, eu nu vă pot furniza mai multe detalii, sper să înțelegeți.

— O pot vedea ca să discut cu ea atunci, vă rog? Îl întreb deja disperat. Nu am cum să stau așa, fără să știu nimic.

Mă privește gânditor și îmi analizează starea.

— Vreau să vă spun că Stormy nu dorește să discute cu dumneavoastră, mi-a spus asta destul de clar. Dar, cu siguranță aveți lucruri de clarificat ținând cont de starea în care a ajuns pacienta la noi și consider că ar trebui să vă înștiințeze despre ce s-a întâmplat, însă astea sunt problemele voastre. Eu pot doar să vă permit să o vedeți, însă să rămână între noi.

Mă bucur că mi-a înțeles disperarea de a o vedea. Nu îmi doresc nimic mai mult, doar să știu că este bine și ce s-a întâmplat.

— Vă mulțumesc foarte mult! Îi strâng mâna în semn de mulțumire. Părinții mei au aterizat acum zece minute în Mykonos și sunt în drum spre noi, v-aș mai ruga dacă îi vedeți doar să îi anunțați că sunt la Stormy în salon. Vi pot descrie rapid dacă doriți.

— Nu este nevoie, tatăl tău m-a anunțat că ați ajuns la spital și am venit cât de repede s-a putut. Ne cunoaștem destul de bine, nu este nevoie să îi descrii, îmi zâmbește după care îmi face semn spre salonul unde se află iubita mea.

Dacă este trimis de tata, s-ar putea lui să îi povestească ce s-a întâmplat. Totuși, sper ca Stormy să îmi spună tot și să numai fie nevoie.

Deschid ușa încet și o văd privind pe fereastră pierdută. Nici nu știu cu ce să încep, ce să îi spun... Cuvintele nu au nici o putere acum.

Mă apropii de ea, dar evită să mă privească.

— Cred că am fost destul de clară că nu te vreau aici, spune oftând. Dar asta se întâmplă când faci parte din familia Adams, ai înaintate oriunde, îți poți permite orice și poți avea tot ce îți dorești în câteva minute.

— Stormy știi că nu este așa. Nu eu mi-am dorit să plec în Istanbul, nu eu mi-am dorit să stau departe de tine, nu eu am vrut să se întâmple toate astea, îi reamintesc deși știu că în adâncul sufletului ei știe deja toate lucrurile astea.