Dulce Obsesie

Capitolul V.

Eric

Cu două ore în urmă....

Plec de la apartamentul ei, n-am crezut că va fii geloasă că am ținut-o în brațe pe Eliza, totuși mă surprinde pe zi ce trece.
Îmi las mâinile să cadă relaxate pe volan în timp ce conduc prin oraș. Mașina îmi răspunde cu o accelerație lină, iar gândurile mele zboară în toate direcțiile. A fost o noapte lungă, și chiar dacă am reușit să o salvez pe Eliza, știu că lucrurile nu s-au încheiat aici. Mafia nu iartă și nu uită, iar răpirea Elizei a fost doar un avertisment - unul pe care trebuie să-l iau în serios. De ce a vrut să o răpească Anghel, din câte știu de la Caroline, știu că au fost prieteni în copilărie, ce s-a schimbat?
Ajung în fața casei mele parchez mașina și opresc motorul, observ că în dreapta mașini mele este parcat un motor. Poate e Xander, poate a venit în vizită.
Mă întreb ce-l aduce la mine la ora asta, dar cu el niciodată nu poți știi. Poate e vorba de afaceri, poate doar îmi face o vizită neanunțată, cum obișnuiește el. Oricum ar fi, nu mă aștept la nimic simplu când vine vorba de Xander.
În timp ce mă îndrept spre ușa casei, simt greutatea gândurilor care nu-mi dau pace. Anghel... De ce ar vrea să o răpească pe Eliza? Ce ar putea avea împotriva ei? Încerc să-mi amintesc dacă Caroline mi-a spus vreodată ceva important despre trecutul lor, ceva care ar putea explica acțiunile lui. Dar oricât încerc să găsesc un motiv concret, totul rămâne neclar.
Intru în casă și imediat îl văd pe Robert,așezat pe fotoliu, cu un pahar de whisky în mână. Îmbrăcat într-o cămașă albă cu o cravată de un maro deschis, pantaloni lui negri,dar unde e sacoul?Ce caută el aici? Nu mă asteptam ca el să fie.

Robert Anghel cunoscut și sub numele de "Asasinul cu sânge rece". Moștenirea s-ar putea trage de la tatal lui care ucide cu sânge rece pe oricine îl minte. El este și verișorul meu vitreg, mama lui în tinerețe a fost însărcinată cu Xander și Luna gemeni care nu seamănă de la cer la pământ.
Mă opresc în pragul ușii, surprins să-l văd pe Robert.
- Torres, bine ai venit, spune el, luând decizia de a rupe tăcerea dintre noi,ridicându-și paharul într-un gest de salut.
-Ce te aduce pe aici, verișoare? întreb, păstrându-mi vocea calmă, dar ochii vigilenți.
Robert își lasă paharul pe masă și se ridică încet de pe fotoliu. E liniștit, poate prea liniștit.
-Hai să trecem direct la subiect, nu? Foarte frumos de o salva pe Lion dar ea va fii a mea, spune el și își i-a paharul în mână, apoi adaugă, și ar trebui să te concentrezi pe viitoarea ta soție, nu Torres? N-ai vrea să pățească ceva,biata Caroline....
Mă încrunt, simțind un val de furie cum îmi străbate corpul la auzul amenințării lui Robert. Caroline... Nu pot să cred că ar fi dispus să meargă atât de departe. Știam că Robert este nemilos, dar nu m-am gândit niciodată că ar amenința-o pe Caroline. Încerc să-mi păstrez calmul, dar știu că, dacă aștepți prea mult, e exact ceea ce vrea. El se hrănește din frica și nesiguranța celorlalți.
- Ești atât de josnic încât ai aduce-o pe Caroline în această mizerie? răspund eu, cu o voce rece ca gheața. Ține-te departe de ea, Robert. Dacă ai vreun conflict, e cu mine, nu cu ea.Robert zâmbește subțire, ca și cum ar fi mulțumit de reacția mea.Dar îți promit că dacă o atingi pe Caroline, vei regreta din plin. Așa că, dacă vrei un război, vei avea unul. Dar nu voi fi eu cel care va pierde.
Robert zâmbește, dar e un zâmbet fără căldură. Își termină paharul de whisky, i-a sticla și își mai pune un pahar.
-Oh, dragul meu văr, n-am venit aici pentru viitoarea ta soție, nu mă interesează ea dar prietena ei da. Și cred că ți-a povestit că ea și eu am fost prieteni. spune el și i-a o înghițitura din paharul cu whisky.
Mă opresc pentru o clipă, încercând să descifrez intențiile lui Robert. E clar că a venit aici cu un scop, dar nu e Caroline ținta lui, ci Eliza. Prietena Carolinei. Dar de ce? Ce are Eliza atât de special încât să atragă atenția unui om ca Robert Anghel?
- Da, mi-a povestit, spun eu precaut. Îmi amintesc vag ceva despre prietenia voastră din copilărie. Dar asta a fost atunci, Robert.
Robert își ridică paharul la buze, sorbind încet din whisky. Ochii lui reci mă privesc peste marginea paharului, ca și cum ar evalua fiecare cuvânt pe care îl rostesc. În acel moment îmi suna telefonul din buzunar, îl scot.
-Iubita? întreabă Robert curios ridicând o sprânceană. N-a fost atunci, vărule.
Doi bărbați ies de după perdea iar pistoalele sunt îndreptate spre mine. Mă încordez instantaneu, fiecare mușchi din corp pregătit pentru ce ar putea urma. Cei doi bărbați cu pistoale par bine antrenați, profesioniști. Robert Anghel nu face niciodată lucrurile pe jumătate. Știe să joace murdar și știe să apese pe butoanele potrivite.
-Răspunde-i nu o face să aștepte. spune el calm iar eu îi răspund Carolinei.
-Da iubita? S-a întâmplat ceva?intreb eu cu telefonul la ureche
-Ești sigur că Eliza a leșinat? îl întreba ea îngrijorată
-