Pădurea fermecată

Capitolul 1

Dimineața ceea liniștită s-a transformat dintr-o dată în cea mai mare agitație pe care curtea regală a avut-o vreodată. Tata aproape a fugit în izmenele lui albe atunci când ucenicul lui a bătut la ușă căsuței noastre . Toți soldați erau gata de plecare , mama era panicata de parcă regele Hung urma să ne calce pământul și să înceapă războiul. Toți bărbații au fost plecați întreaga zi , iar când tata s-a întors la cină privirea lui părea mult mai îngrijorată . Mă privea tăcut , cu o firimitură de milă în ochii. L-am privit întrebătoare , mi-aș fi dorit să întreb ce se întâmplă însă nu aveam voie să vorbesc neîntrebată în fața unui bărbat , așa erau legile noastre . Deși tata mi-a spus ca legea asta nu se aplică nouă în intimitatea noastră .
- Freya , scumpo trebuie să îți spun ceva .
- S-a întâmplat ceva ?
- Este vorba despre print .
- Sam ? Ce este cu el .
- A dispărut .
- Poftim . M-am așezat pe scaunul liber de la masă . Sam îmi era cel mai bun prieten de când mă născusem , deși nu aveam sange regal lui nu i-a păsat , s-a comportat cu mine la fel cum se comportă cu prințesele răsfățate ce vin la palat.
- În dimineața aceasta prințul a ieșit la călărit .
- Face asta în fiecare dimineață tata , de ani de zile . Într-adevăr Sam părăsea zilnic palatul călărind în pădurea de lângă , însă niciodată nu pleca singur. Întodeauna îl avea alături pe Erik .
Erik a dispărut și el ?
- Prințul era singur . Erik a apărut la ora prânzului după ce s-a întors din oraș . Nu știa nimic . Se pare ca prințul îi dăduse o zi liberă pentru ca acesta să poată merge împreună cu Ginnerva la doctor . Micuța nu se simte bine.
- Sam nu ar fi plecat singur .
- A făcut-o . Era clar, ceva se întâmplase . Sam știa cat de periculos e să plece singur .
- Am nevoie de o gură de aer . Am spus ridicându-mă , am ieșit în curtea din fața , am inspirat adânc urmând să scot tot aerul afară . Am privit în dreapta mea spre palat , soldații ce îl păzeau erau la locu lor . Apoi un sunet mi-a atras atenția , un tropăit de potcoave . Când mi-am întors capul spre pădure l-am văzut Cairo , armăsarul lui Sam . Era speriat , galopa iute . M-am dus încet spre el încercând să îl liniștesc , mi-am ridicat mâinile în aer apropiindu-mă cu pași mici .
- Încet băiete , ușor , sunt  eu . Așa băiete . Am spus când acesta s-a liniștit , și-a lăsat capul în jos , iar în acel moment am reușit să îl mângâi pe creștet . M-am învârtit în jurul lui , verificând dacă acesta este rănit . Am verificat apoi traista ce stătea atârnată de sea . Era goală.  Mi-am mușcat buza încercând să nu izbucnesc în plâns , Cairo nu l-ar fi părăsit pe Sam și nici Sam pe el .
- Tataaa .  Am strigat cat de tare am putut . Acesta a venit in fuga , iar cand a vazut calul de langa mine s-a oprit .
- Intra in casa acum . Mi-am privit tatăl îngrijorată . Imi era frică . Dacă Sam pățise ceva nu mi-aș putea imagina cum ar arăta lumea fără el .