PROLOG

45 14 0
                                    

        Linia dintre ură și iubire e al naibii de subțire. Acum poți să iubești o persoană din toată inima ta, ca mai târziu, peste câteva luni, câțiva ani, să o urăști cu aceeași intensitate cu care o iubeai. Sentimentele nu sunt niște jucării și se pot schimba odată cu evoluția noastră ca oameni.

        Poate că de mici nu simțim ura. Detestăm anumite lucruri – faptul că părinții ne impun o anumită oră de somn, că au program fix de ieșit afară și alte obiceiuri pe care la acea vârstă nu le înțelegeam –, dar ura nu era un sentiment cu care eram familiarizați. În schimb, iubeam preș ușor. Ne atașam foarte repede de orice, fie el lucru sau persoană. Ofeream iubirea oricui o primea și nu ne păsa dacă e demn sau nu de ea. Eram naivi. Dar eram lipsiți de griji. Nu purtam pietre pe umerii noștri, care să ne îngreuneze viețile.

        Obișnuiam să fiu prietena lui cea mai bună, pe lângă Alekzander. De multe ori, mă alegea pe mine în detrimentul lui. Eram nedespărțiți. Eram persoana de care era complet obsedat. Mă iubea cu o intensitate tulburătoare de care, pe atunci, nu mi-am dat seama. Mi-a promis că nimic nu se va schimba, că va fi permanent în  stânga mea, gata să distrugă totul în jur doar pentru mine. Erau cuvinte ce mi-au rămas întipărite în inimă pentru totdeauna. Acel băiat a fost sensul meu, iar eu eram fata lui dulce.

        Dar așa cum începe, fiecare poveste are și un final. Iar autoarea acelui final am fost eu, dar pixul mi-a fost ghidat de altcineva atunci când am pus ultimul punct de foaie.

        Și, într-o secundă, acea linie subțire a fost trecută. Și din iubire, am ajuns ca singurul lucru care ne lega să fie ura. Și o promisiune ce îmi îngheață sângele în vene.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Aug 04 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

DULCE DRAGOSTE OTRĂVITOARE Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum