Adevărul Iubirii Sale

Capitolul 1

Ador plimbările de seara, mai ales dacă sunt alături de prietenii mei și desigur având lângă mine un pachet de țigări și un hell.
Să ies seara deja era o obișnuință pentru Ava, dar fumatul ar fi distrus-o, de aceea prefer să mă ascund. Azi am luat masa alături de Ava și Josh și micuța Alessandra, o iubesc pe fetița asta atât de mult.
O iubesc la fel de mult și pe Ava, doar că uneori mi-e atât de greu să vorbesc cu ea.
Încă nu i-am povestit nimic din8
copilăria mea, sau mai bine zis din viața mea. Am iertat-o pentru că a renunțat la mine, știu prin câte a trecut cu tatăl ei, bunicul meu. Josh mi-a povestit tot.
De mic, bunica nu a fost pentru mine o mamă. Știam că nu e mama mea, chiar dacă eram prea mic să înțeleg pe deplin, tot nu simțeam iubirea unei mame adevărate.
Adam, iubitul bunicii, mi-a terorizat copilăria; doar eu știu prin câte am trecut cu el.
Când m-a uit la ceas, realizez că era deja 4 dimineața, așa că mi-am salutat prietenii și m-am îndreptat spre casă. Dimineața la 6 trebuie să fiu deja în picioare.
Un nou an de liceu nu e tocmai ce îmi doream acum. Ajuns acasă, m-am dus direct în cameră. Ador faptul că acum locuiesc cu Ava, dar uneori mă simt atât de prost.
M-am aruncat în pat, unde somnul m-a copleșit imediat.

*********

Ce dimineață plină de energie! Ba pe naiba, imi vine sa fug cât mai departe de scoala.
M-am trezit la 6, m-am îmbrăcat, am salutat-o pe Ava și am plecat spre școală.
Am pornit fosta camioneta obosită a lui Josh și am luat-o la drumul.
Abia ce apucasem să intru pe holul liceului că dintr-o dată o greutate imensă mi-a apăsat umerii.
Prietenul meu Hardin s-a năpustit asupra mea.

-Ai auzit noile știri? - m-a întrebat el.

Sigur s-au mai combinat unii sau cel mai probabil cineva a făcut mișto de un alt tocilar.

-Care sunt alea? am întrebat curios.
-O nouă fată s-a mutat la școala noastră. mi-a răspuns el. Excitant, nu-i așa?

Prima dată o iau ca pe o glumă, doar fiindcă locuim în Boston, unde nu se întâmplă mai nimic sau mai ales unde nu se mută nimeni.
Eu unul abia aștept să termin liceul ca să pot părăsi locul ăsta și nu înțeleg de ce alții vor să se mute aici.
Pun o întrebare absolut stupidă, dar o fată nouă sună absolut superb.

- Ce știi despre ea?

Hardin ezită prima dată, dar apoi își dă seama că tot voi afla de la altcineva.
Hardin e genul de tip care, cum apare o păpușică nouă, el e primul pe ea. Fiind jucători de baseball, fetele sunt atrase de noi, dar eu de ele nu. În schimb, toți colegii mei sunt.

-Păi nu știu cum arată, știu doar că e foarte bogată și tatăl ei are aproape cea mai mare casă de aici.

Îl lovesc încet pe Hardin cu cotul, se uită la mine. Ne mutăm amândoi privirile în față unde o vedem pentru prima dată.
Are păr portocaliu, ochii verzi. Aș putea jura că are și pistrui, dar distanța dintre noi nu mă lasă să observ toate detaliile.
Poartă o pereche de blugi scurți și un top negru, lăsând la vedere talia și un piercing negru. Pe coapsă are un tatuaj cu o inimă înconjurată de un șarpe.

Mă uit ca un pedofil la ea, dar nu îmi pot muta privirea, e absolut superbă....

La vederea fetei mele, fata cu ochii de șarpe, nu face nici măcar un pas pentru a pleca.
Hardin apare în fața ei, iar eu nici nu mi-am dat seama când a plecat de lângă mine.
Îi soptea ceva, dar fata pare că nu își schimbă privirea, rămânând posomorâtă.
Am remarcat cum Hardin zâmbea, dar ea nu reacționa, nici măcar nu își mișca maxilarul.
În momentul în care am decis să plec, trecând pe lângă ea, am putut observa mai detaliat fața ei, inclusiv mica dungă din sprânceană și pistruii absolut perfecti.
Fata m-a privit, fixându-mă în ochi, menținând un contact vizual strâns. Am uitat de tot și de toți, fata asta are ceva special.

Îmi desprind privirea de la ea și mă îndrept spre sala de curs. Hardin nu mă urmărește, iar singurul gând care îmi bântuie mintea acum este acela că Hardin si-o trage cu ea printr-un vestiar
Orele trec, iar Hardin devine din ce în ce mai absent, ziua se scurge fără prezența lui.

Aveam încă o oră înainte să termin, mă așez în banca de curs, scot un pix și o foaie de caiet. Ora de opere literare este cea mai plictisitoare oră pe care am avut-o vreodată.

Brusc, privirea mi-e atrasă de niște ochi sticloși și absorbanti de verzi. Îmi întorc capul către ușă, acolo era ea, tocmai ce intra în sala de curs.
O privesc atent cu o privire pătrunzătoare. Se așează în ultima bancă, fix lângă a mea, parcă ora devenise dintr-o dată mai interesantă, totuși, prezența lui Hardin o strică.

-Frate, ce naibii, unde ai dispărut toată ziua?, îl întreb.

Știindu-l pe Hardin, cel mai probabil a ocupat timpul urmărind vreo majoretă prin vestiar sau alte chestii de genul.

-Probleme de familie, frate, chiar nu am chef să vorbesc despre asta acum, ok? îmi răspunde el.

Familia lui a fost mereu ciudată, cu un tată alcoolic și o mamă în depresie. Nu e diferită de a mea, dar într-un fel nu se simte la fel.

-Îmi pare rău, frate, pot ajuta cu ceva? , îi întreb.

-Nu!

*Nu-l* acela mă izbește cu putere, așa că mă întorc la locul meu, așteptând să se termine ora.
După școală, plec spre casă și mă arunc în pat. Acolo îmi petrec toată ziua până în momentul în care urmează să ies.

Ies din casă la ora 1 noaptea , dar nu mai e la fel. Hardin nu e aici, iar eu mă gândesc la el, ma gândesc la fata aceea și la ce nume ar putea avea.