Bloody Love

8

Vanessa pov

N am închis niciun ochi toată noaptea, gândul îmi era doar la Annia și la ce i se întâmplă acum

Alice a tot încercat sa ma calmeze, dar în zadar, eram mult prea îngrijorată pentru starea ei

Între timp, Alia venise și ea sa doarmă cu noi, din câte ne a spus, Tom a alungat o din dormitorul lor și i a zis ca nu mai are ce cauta acolo o perioada

Nu părea foarte afectata, ma bucur sa vad asta, oricum, ea nu merita toate astea, chiar este o fata de treaba

În momentul asta, Alia și Alice dormeau duse, au adormit între timp

Eu priveam pe geam și cu lacrimi în ochi, în timp ce suspinam și ii pronunțam numele surorii mele

"Iartă ma, Annia... Nu ar fi trebuit sa plec... Te rog iartă ma, e doar și doar vina mea...!"

Nu trece mult, căci am putut auzi cum cineva bate la ușă foarte finuț

Nu știam cine e, de obicei băieții intrau foarte agresiv în camera și nu le pasa

Mi am șters repede lacrimile, iar după m am dus sa deschid

Era o fata, o fata foarte frumoasa, n am mai văzut o pana acum

Era puțin plinuța, dar avea forme. Un zâmbet larg și strălucitor, parul șaten, spre blond și ochii albaștrii

-Bună dimineața! Am venit sa fac curățenie
-Bună dimineața! Poftim? Nu, da mi voie sa ajut!
-Oh... Nu este nevoie, mulțumesc mult
-Insist! Ești foarte frumoasa, nu meriți sa ai soarta asta!
-De unde știi?... Zice mirata
-Nu este clar? Nimeni nu vrea sa fie aici... Fetele din fata ta care dorm, au ajuns sa iubească și sa fie rănite de niște mafioți toxici...
-Ai dreptate...
-Te rog ia un loc, nu este nevoie de curățenie!
-As lua... Dar nu pot! Dacă afla domnul Tom, as încurca o...

Se vedea ca ochii ei exprima frica. Tom e un nenorocit, doar își bate joc de noi și ne distruge viata

Sper sa i se întoarcă totul, sa l lovească într o zi karma, nu e om, nu are emoții

Îmi e asa mila de biata fata, nu vrea nici măcar un pic de ajutor din partea ta și ma simt foarte prost

-Sigur nu vrei sa te ajut?...
-Sigur! Mulțumesc mult
-Nu mi mulțumi... Apropo, Vanessa!
-Larissa, incantata!

As vrea mult sa i aflu povestea, nu are cum sa fi ajuns aici printr o minune, sunt sigura ca e dezgustată de acești mafioți fără suflet

-Dacă nu te superi... Cum ai ajuns aici? De ce?...
-Ei bine... Este o poveste lunga... Dar tu?
-Ma întorceam de la job, și am fost rapita...
-Îmi pare rău să aud... La mine a fost doar și doar vina mea... Și se oprește din ceea ce făcea
-Hey, ești bine?..
-Nu... Când ma gândesc ca puteam fi acasă acum
-Oh... Înțeleg... Îmi pare rău să aud

Larissa a luat loc lângă mine, și privea în pământ. La scurt timp, i a curs și o lacrimă

-Hey, ești bine? Și o iau în brate
-Mulțumesc... Dar nu cred...
-Nu mi vorbi dacă te doare, putem găsi un alt subiect...
-Stai liniștită, e în regula... Tot ce voiam sa zic era faptul sa ai grija la băieți... Nu sunt ceea ce par! Zice lacrimand
-Știu asta, știu... Te rog nu mai plânge!

M a privit fără a spune nimic, iar la scurt timp a început sa mi povestească totul

-În urma cu 3 ani, lucram la un magazin de haine scump, din centrul orașului...
-Oh... Continua dacă chiar simți asta
-Și acolo obișnuiau sa vina des băieții, mai ales Georg și Gustav...