Această carte, că nici eu nu știu exact ce o să fie, este pură ficțiune. Locul, faptele, întâmplările, personajele sunt create de autor.
Sper, Doamne cât sper, să mă țină inspirația să termin povestea lui Chasemir.
Nu este ceea ce ați citit de la bun început când, am postat-o prima dată.
Sper să vă placă noua variantă, iar pentru asta vă ofer un mic fragment dintr-un capitol.
Nu am un ritm anume de postat. Mă bucur că mi-a venit în sfârșit inspirația și bucuria să scriu, din nou.
Am trecut prin cartea de gramatică, din nou. Să creez o poveste de dragoste frumoasă și unică pentru mine.
Pentru că vreau ceva unic și nou, pentru mine în primul rând. Să îmiplacă mie povestea. Și vouă!
Sunt conștientă că mulți au plecat. Doar am stat departe mai bine de șapte luni. Dacă am alături cinci, zece cititori sunt fericită. Să împart cu voi o bucățică din... mine și ideile mele.
Sper că sunteți bine! Că ați avut lecturi interesante. Eu, daa! Am citit enorm de mult. Cu ocazia asta m-am îndrăgostit de genul: fantasy.
Am adorat cartea: Mireasa. O recomand cu mare drag.
În încheiere! Vă mulțumesc că existați, că sunteți unici, iar cititorii sunt ființe atâtde nobile. Cartea ne face o idee mai nobili.
Dacă vă place ceea ce scriu, oferiți un mic feedback.
V-am pupăcit cu drag. Și vă așteptîn lumea lui Chasemir și Dominic!
Un mic citat:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Undeva în viitor!
Am urlat cât m-au ținut rărunchi. Simt că înnebunesc naibii. O să ajung să fac gaură în podea, la cât mă plimb dintr-o parte în alta prin birou. Cu telefonul la ureche și încerc să-i bag mințile în cap lui Samuel.
Nu cer mare lucru. Am nevoie de un nenorocit de ordin de arestare. Doar atât! Iar incompetentul ăsta de Samuel, îmi fute nervii, din nou! Nu-mi este de niciun real ajutor. Arunc paharul în perete, când îl aud cum mormăie în urechea mea. Încât dau telefonul deoparte și strâng din dinți. În nenorocita asta de ecuație, tot eu sunt ăla luat de prost.
Arunc milioane de euro către agenții FBI, CIA și polițiști să scap basma curată. Dar când am nevoie de un ordin de arest, se fac că plouă! Nemernicii!
— Pentru cine ai tu nevoie de un ordin de arest? vine întrebarea lui, iar eu mă lupt cu proprii nervi să nu arunc telefonul în perete.
Înghit o gură mare de alcool, direct din decantor, să-mi calmez cât de cât nervii ce fierb în mine.
— Pentru ticăloasa de nevastă-mea! am urlat la telefon. Și nu mai geme dracului în urechea mea!
Futu-i!
— Ce a furat doamna Moliere? ăsta mă ucide cu zile.
Idiotul naibii! Impertinentă întrebare.
Ce a furat ticăloasa-hoață-de-nevastă-mea?
Mi-a furat scârba asta de inimă. Inima și mașina aia care costă peste douăzeci și cinci de milioane de euro!
— Fă-mi rost de un ordin de arest! Nu te fierbe pe tine grija ce a furat nevastă-mea.
I-am închis telefonul în nas lui Samuel Beckett. Am aruncat pe birou telefonul, cu ochii pe Ares care mă urmărește din colțul celălalt al biroului.
— Te joci cu focul, Dom!
— Cum dracu mă joc cu focul? Nevastă-mea a fugit în miez de noapte cu mașina aia, iar tu îmi zici că mă joc cu focul? Să o ferească Dumnezeu pe Chasemir, dar din mâinile mele nu scapă teafără.
Nici alcoolul nu merge în clipa asta. Ce o fi fost în capul meu când, am furat-o din conacul Dortmund?
