La sfârșitul lui decembrie, într-o zi plină de întuneric, un tânăr intră într-o magherniță de prin lumea largă. Se uită stânga-dreapta, sus-jos, doar ca să se asigure că-i singur. Orice mică vietate, fie el păianjen, fie ea o muscă, nu-i bine venită...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
1.
──────────────
La sfârșitul lui decembrie, într-o zi plină de întuneric, un tânăr intră într-o magherniță de prin lumea largă. Se uită stânga-dreapta, sus-jos, doar ca să se asigure că-i singur. Orice mică vietate, fie el păianjen, fie ea o muscă, nu-i bine venită în casa lui. Își așează, stângaci și cu mâinile tremurânde de la frig, ochelarii pe nas. Înghite-n sec. Își trece rapid limba peste buze, trăgând paltonul ăla nou din cuier peste umeri. Îi luase doi pași pe numărate să ajungă la biroul din colțul camerei. Masa era reparată de-a lungul anilor cu tot felul de cuie, iar scaunul era înlocuit odată la trei luni. Hârtii, galbene și albe, își făceau veacul pe neschimbata masă din lemn. Ochii lui, de-un albastru încins, mijesc peste câteva rânduri de pe hârtiile gălbejite, apoi către cele mai noi. Lentilele erau aburite, degeaba se zbuciuma el să citească. Oftând prelung, tânărul își luă ochelarii de pe nas. Îi încălzește cu respirația gurii, îi șterge cu zdreanța de pe el. Purta pe el o haină cârpită și niște pantaloni rupți în genunchi. Șuieră, punându-și iarăși pe puntea nasului ramele negre. "Asta-i altă viață"... își spuse.
Un gust amar îi veni, citi sutele de scrisori de pe masă. Sărea rânduri nostalgice, pline de durerea din urmă. Rândurile scrise cu lacrimi în ochi, cu dor, erau aproape existente câteodată. Chiar dacă le sărea pe fiecare în parte după ce citea o mică bucată. În pofida situației date, tânărul încerca să facă pe durul, să-și etaleze talentul de a fi nepăsător. Era un mincinos ordinar, căci lui îi păsa, poate mai mult decât ar fi trebuit. Surâde. O linie fierbinte, udă, îi pătează obrazul pentru a mia oară. Cu repulsia în gând și cu păcat în suflet, ia fiecare scrisoare și le vâră în soba din bojdeucă. Deznădăjduința îi furase mințile. Știa jalnicul de care dase, era doar îndărătnic. Tânărul ia chibritele de lângă sobă, dând foc ultimei scrisori. O azvârle lângă celelalte și închide soba. Horcăne, se ridică și se așează la birou. Își ia stiloul, câteva hârtii și se apucă. Se apucă să scrie, pierdut în gânduri și sentimentele de regret ce le purta după el ca pe o povară.
Târșăi cerneala din stilou peste tot pe foaie, nici el nu știa ce scria. Smulgea fiecare cuvânt, poate îi iese ceva cu legăminte. Scrisurile sale, pline de ură și răutate, îi sâcâiau creierii. Era atât de netrebnic încât nici gândurile nu și le mai auzea de la antipatie. Povețele spuse de taică-său nu erau de mare folos în lupta de sine, se pierdea ușor în amalgamul de gânduri. Privirea sa, totdeauna în întunericul urâtului, se lumină dintr-o dată. Își șterse iarăși ochelarii cu zdreanța, iarăși îi puse la loc. Împinse hârtiile scrise de pe masă. Hârtiile începură să zboare prin camăruța sa, avusese un moment de 'Eureka'. Dintr-o dată, tot veninul în care se înecase în toți acești ani fu imediat înlocuit cu fericirea nebuniei în care se afla. Acum, până și el își ura tristețea.
Se ridică subit de la birou, își întinde toate osemintele. Tânărul zâmbește pe sub mustăți, scapă de hainele peticite și rupte de pe el și le ia pe cele 'de duminică'. Își pune cizmele noi nouțe în picioare, ia paltonul pe el și deschide ușa. Frigul intră rapid în cocioabă. Tânărul închide ușa în urma lui, luând-o la pas către centrul satului. Iarna era grea. zăpada era înaltă de juma' de metru. Însă asta nu-l opri pe tânăr. Avea în minte ceva, ceva ce putea să-l scoată din nenorocirea sa de situație. "Mă fac profesor. Da, da. Profesor de limba română. Ș-așa n-au profesori destui acolo"... bolborosi prin gânduri. Trecu pe lângă o covrigărie, un miros puternic de merdenele calde îi atrase atenția. Parfumul de mere îl fascina. Saliva după ele, iar pentru o clipită putea să se abată de la drum și să își cumpere una. Dar avea lucruri fantastice de făcut astăzi. Avea să-și găsească loc de muncă.
