Amber | 𝑩𝑳

La sfârșitul lui decembrie, într-o zi plină de întuneric, un tânăr intră într-o magherniță de prin lumea largă. Se uită stânga-dreapta, sus-jos, doar ca să se asigure că-i singur. Orice mică vietate, fie el păianjen, fie ea o muscă, nu-i bine venită în casa lui. Își așează, stângaci și cu mâinile tremurânde de la frig, ochelarii pe nas. Înghite-n sec. Își trece rapid limba peste buze, trăgând paltonul ăla nou din cuier peste umeri. Îi luase doi pași pe numărate să ajungă la biroul din colțul camerei. Masa era reparată de-a lungul anilor cu tot felul de cuie, iar scaunul era înlocuit odată la trei luni. Hârtii, galbene și albe, își făceau veacul pe neschimbata masă din lemn. Ochii lui, de-un albastru încins, mijesc peste câteva rânduri de pe hârtiile gălbejite, apoi către cele mai noi. Lentilele erau aburite, degeaba se zbuciuma el să citească. Oftând prelung, tânărul își luă ochelarii de pe nas. Îi încălzește cu respirația gurii, îi șterge cu zdreanța de pe el. Purta pe el o haină cârpită și niște pantaloni rupți în genunchi. Șuieră, punându-și iarăși pe puntea nasului ramele negre. "Asta-i altă viață"... își spuse.