Eros : Zeul iubiri

Capitolul 1

   Vântul adie în părul meu bălai ,ce îl flutură în toate direcțiile, simțind cum îmi gâdila șuvițele rebele,obrajii palizi și nasul lăsând un mic zâmbet răzleț să apară pe buzele mele roșiatice inspirând apoi aerul rece al nopți prin nări.  Parcă mă contopesc într-un totul cu natura și îmi plăcea asta la nebunie.

,,Hmm...Pământul nu este așa de rău precum pare. Poate că nu strică să mă distrez pe aici.." murmur în sinea mea și privesc bolta cerească,  care era împânzita de stele ce străluceau pe cerul înnoptat.

Doar briza mării îmi încântau urechile și valurile ce loveau cu putere stâncile și vuietul vântului care mă trezeau din simțiri.  Îngândurat cum eram eu, nu știam cum de am reușit să-l enervez pe tata, astfel încât ca drept pedeapsă îmi dă, să trăiesc pe meleagurile pământești, mai ales căci cu ființele omenești nu prea le suportam în niciun chip.

Erau hidoase și trebuia să îmi îndeplinesc misiunea de a le face să se iubească între ele. Logic din mama care o chema Afrodita și din tata cel ce era de temut, Hermes..a rezultat un fiu pe nume Eros, zeul iubirii.

Mă  făcea să mă amuz de prestația mea pe pământul acesta, eu care eram mai tafnos, rebel și plin de carisma. Cred că au greșit să mă nască, deoarece mai mult eram o parte demonica și plină de răutate.

,, Fiule, de acum încolo vei trăi  pe pământ cu tot ce urăști până când te vei îndrepta spre calea bună..." aici parcă și acum tonul său impunător mă  zgâria pe creieri și asta mă irita mult de tot.
Scot un mic oftat pe gură în timp ce sar de pe stâncă și ajung cu picioarele pe pământ. Îmi era sete și trebuia să mi-o potolesc până nu era prea târziu,deoarece  uneori despicam tot ce era în jurul meu cu săgețile  pe care le aveam așezate în spate dacă simțeam lipsa sursei din corp.

Mă pun în mișcare imediat și alerg prin pădure cu o rapiditate, simțind un val de adrenalină ce-mi curgea prin vene. După ce simt cracile de la pomii ce îmi loveau ca niște tăișuri întregul corp,ies din vagauna păduri dese și ajung la marginea unui oraș care era cuprins de multe felinare ce îl lumina. Era ceva nou pentru mine și asta era ca o aventură să cutreier toate clădirile de acolo. Nu știam cum se numește locul, dar cel puțin voiam să găsesc un loc unde se vindeau băuturi alcoolice.

Hoinărind străzile ca un bezmetic unde caut cel puțin un bar, unde aș putea să-mi fac poftele, deoarece pupilele gustative mă deranjau. Un strigăt se aude la câțiva metri de mine și alte voci dincolo de gang.  Mă încrunt ușor când observ în întuneric,  un grup de handralai care îl împingeau pe băiatul din mijloc și merg câțiva pași până acolo fără vreo reținere.

- O să te duci să-ți plângi de mila la sefu?întreabă roscatul care îl apuca de guler pe el râzând cu toată gura batjocoritor.

- Unde dracu sunt banii pentru marfă vândută jigodie?vocea celuilalt se auzea ca un ecou în urechile mele și văd cum îl ia la rândul lui de părul brunet al băiatului care țipa de durere, observând ochii verzi ai săi umeziti de lacrimi ce curgeau șiroaie pe obrajii palizi.

- Am fost jefuit de hoți, idiotule! Vrei să repet întruna?mârâie printre dinți acesta, ceea ce demonstra că el nu se lasă mai prejos decât ceilalți care îl intimida.

Scena din fața mea mă amuza teribil, cum niște ființe hidoase se certau pentru bani și mai ales că mă scarbeau complet.

Mă apropii mai mult de ei când observ că sar să-l bata și încep să rad în hohote ca să le distrag atenția.

- Hei! Nu credeți că trisati? Patru contra unu? Ce penibil!le zic cu ironie în voce, iar toți își întorc privirile spre mine ca și cum ar fi văzut demonul în persoana,  se putea observa teama din ochii lor, doar băiatul brunet se uita chiorâș la mine.

- Cine dracu mai ești și tu? Vrei bătaie?se răsteste pe un ton nervos roscatul care se apropie cu pașii amenințător spre mine.

- Nu cred că ai vrea să ști roscovane...murmur cu un ras și apoi casc în timp ce stau într-un loc fără să mă mișc deloc.

Acesta într-o fracțiune de secundă,  ridică pumnul ca să mă lovească,  dar eu cu o mișcare agila îl prind de încheietura mâini și i-o sucesc la spate,  unde aud acum oasele cum îi se strosnesc cât ai clipi si tipatul lui de durere, apoi îl trântesc pe burtă dându-i drumul.

Ceilalți se uitau terifiati la mine cum în nicio secundă,  i-am rupt mâna celui care zăcea căzut pe asfalt, unde se rostogolea mai rău ca un câine din cauza dureri.

- Izumi?striga unul dintre ei care alerga spre el și ceilalți vin să mă atace.

- Hmm...Îmi place!spun în sinea mea rânjind în colțul guri ca un mic drăcușor.

În momentul ăla închid pleoapele,  care cădeau ca niște copertine peste iriși albaștri ai mei și scot un mic oftat când simt cum unul îmi apare în spate gata să mă atace, dar  eu imediat fac aceeași mișcare și îl dobor.  Asa fac cu ceilalți încă cu ochii închiși simțind numai adrenalină în vene.

Numai urlete de durere auzeam în jurul meu și doar privirea șocată a băiatului atacat i-o simțeam cum stătea nemișcat fără să acționeze. Deschid pleoapele și privesc în jurul meu cum toți patru sunt doborati la pământ, ceea ce era amuzant să mă așez pe ei fără vreo remușcare, ca și cum aș fi stat pe un pat moale. Logic că nu i-am omorât,  mai ales căci dacă tata ar fi aflat că am devenit și criminal sigur eram pedepsit aspru.

- Cum ai reușit? Cine ești?aud vocea tremurata a băiatul brunet și observ cum se dă înapoi cu pași în spate,  fiind speriat de moarte de ceea ce vedea în fața lui.

,, Oh și când trebuia să fiu zeul iubirii,  am devenit mai degrabă zeul de temut " zic în sinea mea amuzat.

Mă ridic de acolo și îmi scutur paltonul negru de pe mine cu ambele mâini ca și cum m-aș curăța la locul faptei, apoi ridic privirea spre acesta și îmi arcuiesc o sprânceană în sus zâmbind cu toată gura.

- Nu vreau să mă repet, așa că ar trebui să fugi până nu te fura bandiți...spun pe un ton batjocoritor, iar el se dă mai înapoi cu spatele tremurând de data asta cu totul.

- Nu te apropia de mine!țipa el și caută cu privirea o cale de scăpare.

- Niciun ,,Mulțumesc "? Așa mă tratezi piticanie?zic zâmbind neputând să îi disting bine fața din cauza întunericului.

Era clar, nu mă așteptam ca o obraznicatura cu mine, dar curajul lui în voce mă amuza teribil. Observ cum se învârte între pereți mai rău ca un titirez și nu apuc să fac un pas înainte,  deoarece o voce de fata aud cum îl striga pe acesta.

- Mathias! Unde ești?striga panicata,  iar eu în momentul ăla înjur în barba că mi-a stricat cheful de joacă și dispar în întuneric lăsându-l pe brunet în pace.

- Julie! Sunt aici! o striga el, ajungând fata în acel loc și îl îmbrățișează.

Eu urmăream toată scena pe unul din acoperișurile clădirilor privind spre ei doi și strâmb din nas. Totuși observam cum băiatul mă căuta cu privirea, neștiind unde am dispărut așa dintrodata unde încep să râd în sinea mea.
- Era aici blondul acela...Unde a dispărut?întreabă el așa panicat,  iar fata începe să îl zgâlțâie numaidecât.

- Ce ai pățit? Nu era nimeni aici! Iar te-ai băgat în belele?întreabă  ea nervoasă când vede ce se întâmplă.

Plictisit de tot ce vedeam plec din locul acela și las la iveală aripile albe care îmi ies din spate  , apoi îmi iau avant și plutesc pe cer simțind aerul rece al nopți ce îmi bătea în față.

,, Hmm..Mathias, ce nume interesant..."murmur în sinea mea zâmbind. Era clar aveam sa cunosc numai specimene de acum încolo.