Sufletu-mi vorbește de la sine,
Prinde viață-n fiecare miez de noapte,
Pagini albe în magie îl îmbracă,
Rătăcit... înghițit de ceața groasă a codrului.
Noapte de noapte, codrul ascunde povestea mea.
Vrăjitoare, nimfe, ori poate chiar dragoni
Fuzionează cu lumea ta.
Sufletu-mi vorbește de la sine,
Picură cerneală pe rândurile de smarald ale codrului.
Lumina mea crește la umbra ta,
Curajos... destramă liniștea amurgului
Precum un scriitor ce-ți sfâșie imaginea lumii.
Îmi las sufletul să urle-n lumina spectrală a lunii,
Lup argintiu, inimă solitară.
Sufletu-mi vorbește de la sine,
Presară praf de aur pe portativul nopții,
Străluce fără teamă, înecând frigul nopții în căldura mea,
Concentrat... fragmentat...
Îți străpunge realitatea,
Sirene, zâne, ori poate chiar stihii,
Penița-mi tresare cald presărând foc în urma sa.
Sufletu-mi vorbește de la sine,
Caută să îmbrățișeze lumea ta...
CITEȘTI
În petale de timp
PoetryTimpul? Dacă ne întrebăm ce este și cum poate fi definit, atunci răspunsul cel mai la îndemână ar fi acela că nu îl putem vedea, atinge, mirosi sau auzi, decât dacă nu vorbim despre un ceas. Timpul doar se simte... și încă cum! Când ne grăbim, zboar...
