-Ce naiba faci aici, Sarah?
Mi.am întors privirea panicată. Liam era în pat, la bustul gol, împreună cu o tipă destul de banală după părerea mea.
Ştiţi momentul acela când sunteţi speriaţi şi bu ştiţi ce să faceţi? Ei bine aşa mă simt eu. Sunt complet confuză. Simt nevoia să înjur.
-Lasă.mă naibii în pace!
-Dar e camera mea...! spune el ofensat
-Acum sunt gonit şi de aici! spun mai nervoasă că niciodată şi mă ridic de pe jos
Ies din camera după ce mă asigur că am trântit uşa destul de puternic . Îl aud pe Liam înjurînd dar nu îmi pasă. Îi caut pe băieţi în sufragerie dar nu mai erau acolo. Plec nervoasă spre camera lui Harry. Intru acolo şi o trântesc.
-Ce draci mei mai ai?
-Taci, Harry ! Spune.mi ce.i cu tine!
-Păi ...
-Acum!
-Bine... oftează el Adevărul este că îmi este frică. Îmi este frică să nu te rănesc pentru că eşti atât de fragilă şi de inocentă încât îmi este frică că dacă te voi scapă te vei sparge... Te rog nu râde. Asta este ceea ce simt.
-Nu râd Harry. Dar să ştii că nu sunt inocentă. Şi nici fragilă. Hai cu mine să îţi arat ceva.
M.am ridicat de pe pat şi l.am luat pe Harry de mâna. Am deschis uşa încet şi am mers spre camera mea. Am intrat acolo şi am mers spre micul şef care se află în camera. Băieţii au considerat că poate o aa am nevoie de el şi aveau dreptate. Nu puteam ţine astfel de obiecte în văzul lumii. Am introdus cifrul şi apoi am deschis uşa şefului. Am scos de acolo un pistol. Când l.a văzut Harry era să lesne dar i.am spus că nu îi voi face nimic. Mi.a sugerat să le spun şi vieţilor dar i.am spus că acum nu este momentul potrivit.
-De ce? m.a întrebat după un timp
-Pentru că tată a avut o perioadă nişte probleme cu mafia. Când tata a murit, a trebui să încât să mă apar.
-Ai omorât pe cineva?
-Harry... Nu vreau să mă vezi a pe o criminală, dr da... Cinci oameni. Şi s.ar putea să mai fiu nevoită să mai omor.
-De ce?
-Mă caută. Şi nu îmi vor binele. Nici mie şi nici celor pe care îi iubesc. Adevărul este că nu ştiu dacă le mai voi face faţă. Nu m.am mai antrenat de când am venit la voi.
-O sală da sport este bună?
-Da.
-Hai cu mine atunci.
L.am urmat pe Harry până în bucătărie. Când a ajuns in faţă tonomatului a introdus un cod: 1537.
Tonomatul s.a dat în standard şi ib faţă noastră au apărut un rând de scări.
-Harry? Ce cauţi acolo? Sarah? De ce ai un pistol?! Băieţi!!!
Minunat! Louis s.a gândit să îi anunţe şi pe băieţi. În scurt timp am auzit socoteli şi atunci m.am panicat. Mi.am ascuns pistolul la spate şi apoi l.am imobilizat pe Louis
-Dacă sufli o vorba eşti mort. îl fac atent pe Louis.
Lou' a început să tremure şi când l.am văzut pe Niall în faţă mea, i.am dat drumul lui Louis. Harry a început să râdă şi ceilalţi băieţi au venit repede. Nimeni nu întelegea de ce râde Harry înafara de mine.
-Ea! E o criminală in serie! Vroia să îl omoare pe Harry!
Băieţii s.au uitat la el ciudat şi Zayn a spus destul de iritat
-Frate... Aberezi ! Sarah e fragilă şi inocentă! Cum să fie un criminal în serie?
Toţi au vrut să plece, dr telefonul meu a început să sune. Mi.am luat pistolul de la spate când am văzut cine mă apela. Când băieţii m.au văzut cu el în mâna s.au speriat.
*Apel telefonic*
-Hei Sarah... aud vocea Mirandei şi mă infurii
-Ce vrei, Miranda?
-Păi am văzut că te.ai acomoda şi m.am gândit să.ţi distrug viaţa. Din nou!
*Apel telefonic încheiat*
Eram nervoasă. Şi supărată. M.am pus jos şi am început să înjur.
-Voi toţi în camera lui Harry! am urlat că o descreierată
-Vrei să ne omori? a întrebat Niall
-Nu,băieţi. Nu vrea. Veniti la mine în camera. a spus Harry
-Harry... Sunt aici. Vreau să.i ţii pe băieţi în siguranţă! După ce m.am asigurat că toţi sunt în siguranţă şi că şi.au închis geamul, m.am dus să m întâlnesc cu Miranda. Din nou. Tatăl ei est cel căruia tata îi datora bani.
-Bună, scumpi! spune Mirandei şi îmi îndrept pistolul în faţă,fiind precaută . Miranda apare în faţă mea. Era mai frumoasă decât ultima dată. Părul ei blond era anulat. Avea ochii verzi. Era frumoasă dar ură şi gelozia nu lăsau frumuseţea să iasă din ea.
-Ne întâlnim din nou... am spus mârind
-Da... Să ştii că prietenii tăi sunt drăguţi...
M.am întors şi i.am văzut pe băieţi,cu pistoalele la tâmple. Nişte băieţi le ţineau pistoalele la tâmple.
-Da.le drumul!
-De ce? Mereu am vrut să te distrug. Ţi.am distrus tot trecutul, acum prezentul şi apoi viitorul! Nu mă voi opri,până nu vei plăti!(lol fac rime)
Îmi era frică. Îmi era frică să nu le facă rău băieţilor. Ştiam ce vrea. Vrea să mă umilească. Vrea să îngenunchez şi să cer îndurare. Nu vroiam fac asta dar nu aveam de ales. Nu vroiam că băieţii să păţească ceva. Nu acum. Nu când abea începusem să mă înţeleg la ei. Acum ţineam enorm la băieţi şi nu puteam trăi cu gândul că au păţit ceva. Aşa că mi.am dus subtil mâna a spate şi am apăsat un buton. Nu credeam că voi face stă. Mi.am îndreptat pistolul spre Miranda şi am împuşcat.o. Jack şi gaşcă lui urmă să ajungă în câteva minute. Cea mai proastă mişcare pe care am putut să o fac a fost să o împuşca pe Miranda. Acum tipii aceia voiau să.i împuşte şi pe băieţi. Mi.am trântit pistolul pe jos că să le atrag atenţia şi le.am dat câţiva pumni acelor tipi. Au încercat să.mi atace familia! Cât tipii aia erau la pământ,băieţii au scăpat şi au anunţat poliţia.
-S.ar putea să ai probleme! mi.a spus Liam
-Cu poliţia? Nu prea cred. Se considerat legitimă apare. Şi înainte să trebaţi am lucrat pentru poliţie. Am fost atent FBI.
Băieţilor le.a căzut faţă şi înainte să spună ceva, Jack şi gaşca lui, dar su poliţia au intrat în casă.
-Jack! Rose! Ce bine că aţi venit! Băieţii sunt bine. Uite.i şi pe tipii ăştia.
M.am apropiat să le iau pulsul
-Mai trăiesc.
M.am dus şi spre Miranda. Nu an împuşcat.o mortal. Doar in picior. I.am luat pulsul
-Miranda Robinson trăieşte! Poţi să o iei, Rose ! Rose şi a chemat coechipieri şi ei au luat trupurile infractorilor.
-Rose... Vreau să mă întorc la FBI!
-Te aşteptăm, Sarah!
Mi.a aruncat o vestă, pe spatele ei scriind FBI.
-Hei Jack! Multumesc că aţi venit! Băieţi, el este Jack. Iar ea este Caroline, sora lui mai mică. Jack are 30 de ani, iar Caroline este de vârsa voastră.
Jack şi gaşcă vor să plece şi isi iau pistoalele de la spate că să mă salute. Mi.am luat şi eu pistolul şi l.am îndreptat spre băieţi .
CITEȘTI
Impresara 1D
Fanfiction-Gemma, nu mi-am gasit loc de munca! -Stai linistita, Sarah, cunosc pe cineva care are nevoie de un impresar. Si sta in Londra. -Perfect! Cand pot pleca? -Azi! -Gemma,ai inebunit?!?! -Nu! Asa ajunge sa devina impresara One Direction si iubita unuia...