Furia neagră [18+] din colectia ,,iubiri pe roti"

- Partea 46 -

Vineri

Penny pov
Am iesit de la scoala si am zis ca astazi ar fii perfect sa pun planul in aplicare dar inainte, ii explic Biei ce s a intamplat si am ajuns sa radem de pitipoancele alea doua.

Ma opresc pe la Fredi la garaj sunandu ma sa i aduc ceva de mancare pentru ca nu apuca sa si cumpere. Are multi clienti in ultima vreme ceea ce ii bine pentru afacere dar nu si pentru el.

- Heeei, ce faci?
- Bine Penny, cu treaba.
- Te ajut?
- Mi ar face placere!
- Ce te ai face fara mine?!
- As lucra ca si pana acum.
- Mda, ai stricat chefu.
- Ai facut ore azi?
- Dap.
- Te o mai inebunit careva?
- Eh a fost ok azi.
- Ai facut ore?
- Da am facut, ce s cu intrebarile astea, bati apropo la ceva?
- Nuu, intrebam doar.
- Lucru asta creca te inebuneste de cap, zic si eu.
- Au fost toti profii la ora azi? spune el amuzat incercand sa ma enerveze.

Nu chiar.

- Da ma au fost esti nebun?
- Au fost colegi absenti?
- Te drecu, sa mor de ti mai raspund la vreo intrebare spun eu prefacandu ma nervoasa.
- Hai ca glumesc si eu.
- Da si ce glume ai..

L am ajutat sa termine masinile clientilor ce urmau sa vina astasi si ne am odihnit.

- Auzi, ai vorbit azi cu Furia?
- Nu, chiar nu l am vazut prin oras.
- Ce naiba, tot timpul vine la mine la garaj da azi nu l am vazut deloc.
- N are ce sa pateasca, ii ditamai omu.
- Ai dreptate.

Nu ne am facut confortabili bine, ca ii suna telefonul.

"Salut Dæniel"
"Salut frate, uite ce am vrut sa te intreb, spunei la ala sa vina odata ca mie nu mi raspunde"
"La cine ma?"
"La Furia... a zis azi ca ne intalnim sa stabilim ceva pentru fabrica aia veche, sa o punem la punct si eu am un cumnat care ne poate ajuta. Mi a cerut ajutoru si acum el ii cel ce nu raspunde"
"Calmeaza te frate, nu stiu de Furia nimic, nu l am vazut toata ziua"
"Suna l, poate iti raspunde si cand il vad ii dau un sut in fund"
"Haha, hai ca l sun"

- Deci cineva o cobit.. ma invinovateste Fredi
- Nu mi as dorii asta pentru nimeni, dapo pentru el...

Il suna si nu raspunde. Am inceput sa ma ingrijorez cam tare dupa ce l am sunat si eu si nu a raspuns. Sigur a patit asta ceva sa mi trag una...
Ne am urcat pe motoare si ne am adunat tot grupul sa ne impartim iar apoi sa l cautam.

Ii cunoscut in orasul asta si avem multe clanuri ce sunt impotriva noastra dar niciodata nu s a intamplat asta decand il cunosc si se stie bate si nu a fost un om sa l doboare dar daca au sarit mai multi pe el? daca i au facut ceva? daca l au torturat? daca l au omorat? Imi dau o palma la gandurile astea sa ma trezesc. Numa prosti vorbesc.

Eu cu Fredi in echipa si am pornit sa l cautam. La toate clanurile am fost si am intrebat, ba am intrat sa cautam ceva indicii dar nimic... Era de negasit. Am stat ore bune sa l cautam toti dar nimic.

Ce mi a dat in cap a fost ca se facuse seara si el..nicaieri. Ne am despartit cate unu sa l cautam prin oras, si acum, il cautam inafara orasului.

Suntem imprastiati toti pe cine sti unde, vorbind prin statie ca ii de negasit.

A inceput ploaia, torentiala dar asta nu m a oprit in a l cauta dar nici pe restul. Nu ma voi oprii nici daca il voi cauta zii si noapte.

Panica mii se asterne in minte si ochii mii s au inundat de lacrimi in timp ce conduceam motorul ca o nebuna.

O ora, doua... se facuse 10 seara, fiind deja intuneric si ploaia nu s a oprit.

Intr o parcare sub o cladire parasita, inafara orasului, vad pe cineva. Fara sa stau pe ganduri, ma indrept spre acea persoana dar mai erau cativa langa el. M am dat jos de pe motor si m am
ascuns si cand ma uit mai bine, motorul era a lui.. a l furiei iar acel om ce acuma ii bate pe toti, facandu i sa rupa normele la fuga, era defapt Furia. Nu am mai stat pe ganduri, am fugit direct spre el, cu ochii in lacrimi, luandu l prin surprindere cu imbratisarea mea avand in vedere ca nu m a vazut.
M a ridicat si el in brate strangandu ma tare la pieptul lui.

Era plin de sange si de rani iar hainele ii erau sifonate si ude leoarca, ca si a mele.
- Mi au trecut tot felul de ganduri urate prin mine, ca ai fii patit ceva urat.. spun eu cu capul in pieptul lui printre suspine.
- Sunt aici, Penny, sunt bine..
- Nici nu vreau sa te mai intreb cum s a intamplat, vreau doar sa ma bucur ca te am gasit insfarsit.

Iau statia si ii anunti pe ceilalti inca suspinand si plangand de fericire ca l am gasit iar ceilalti s au bucurat intrebandu ma daca ii bine si spun ca, din cate se vede da si ca vorbim maine mai multe. Ei mi au raspuns sa nu facem prostii sa fim cuminti, facandu ne sa radem pe amandoi.

Veti primii un flashback in capitolul urmator, cu ce au facut nebunaticii in seara aceea.