Dante's darkness

Capitolul 2

Îi mai trag încă un glonț în cap rusului. Sunetul surd al focului de armă răsună în depozitul întunecat, iar sângele lui stropește podeaua rece și chiar și marginea cămășii mele negre. Privesc pentru o clipă corpul inert, apoi îmi pun pistolul în betelia pantalonilor, fără grabă, ca și cum toată scena ar fi ceva obișnuit ceea ce si este pentru mine.

      Îmi continui drumul spre mașina mea, un Mercedes G-Class negru, blindat. Este preferata mea dintr-o colecție impresionantă de vreo 30 de mașini, fără să mai pun la socoteală pe cele ale oamenilor mei. Fiecare dintre ele are o poveste, dar asta îmi e cea mai dragă. Eleganța și duritatea acestei mașini reflectă perfect stilul meu de viață.
Asistentul meu se apropie rapid de mașină, oprindu-se la câțiva centimetri de ușa șoferului. Cu o mișcare familiară, ciocănește de câteva ori în geam, iar eu cobor geamul, exasperat.

-Ce mai este?îl întreb fără să-mi ascund iritarea.

-Domnule, voiam să vă anunț că programul dumneavoastră s-a eliberat. Chinezii au acceptat să vină săptămâna viitoare pentru a le prezenta prototipul sistemului securitate cu cele 100 de alarme,îmi spune el prompt, ca întotdeauna.
   
Îi dau un scurt semn de aprobare.
-În regulă. Vorbește cu băieții să curețe depozitul. Nu vreau nici măcar să miros sângele acelui jegos.

-Am înțeles, domnule! La revedere! îmi răspunde el, cu o ușoară înclinare a capului, înainte să se îndepărteze rapid, știind că nu-mi place să pierd timpul cu formalități.
Ies din parcarea depozitului și intru treptat în oraș, luminile străzii reflectându-se pe caroseria neagră a mașinii. „Beggin'" de la Måneskin răsună tare în boxe, însă melodia este întreruptă de apelul mamei. Ezit o clipă, știind că nu e genul de apel pe care vreau să-l răspund acum. Probabil vrea să-mi ceară ceva care îmi va da planurile peste cap, planuri care implică o blondă care va avea pula mea în gură.
   În cele din urmă răspund, cu un ton nepasător:
-Ce vrei?

-Așa vorbești tu cu mama ta?"îmi răspunde ea, cu un aer vizibil iritat.

-Am avut o zi plină, așa că ori îmi spui ce vrei, ori închid, o întrerup, fără să-mi pese prea mult de tonul ei. Aud cum respiră nervos la celălalt capăt al firului, dar o ignor, concentrându-mă pe drum.

-Vreau să te duci până la mătușa ta Angela pentru a o invita la cină, spune ea, pe un ton hotărât.

-De ce nu o suni tu? întreb, nerăbdător.

-Pentru că vreau să te duci tu personal. Nu te-a mai văzut de mult, din câte se pare ești prea ocupat ca să te mai vezi cu familia, îmi reproșează ea, cu acea notă tipică de dezamăgire în glas.

   Suflu iritat, dar cedez.
-În regulă. Am treabă diseară, deci spune-mi unde o găsesc în câteva ore.

-O să-i spun să îți lase un mesaj,răspunde ea, mulțumită că a obținut ce a vrut.

    Închid apelul fără alte cuvinte, revenind la gândurile mele. Mă întreb cât de mult îmi va încurca planurile vizita asta la mătușa Angela.
     În câteva minute, primesc un mesaj cu locația și orele la care mătușa mea se află la facultate. Este decan al universității și predă cursuri de cibernetică pentru specializările de informatică.
     Îmi îndrept direcția către campus, lăsând gândurile despre distracție deoparte pentru moment. Mătușa Angela este o femeie dură și nu e genul de persoană pe care să o amâni fără consecințe. Asa spun multi însa mie mi se pare o zgribturoaica singura si nefutută.

    Îmi dau seama că nu pot apărea în fața studenților și a mătușii cu sânge pe cămașă. Așa că trag pe dreapta într-o parcare mai retrasă, aproape de universitate. În portbagaj am câteva haine de rezervă, bine ascunse sub compartimentele speciale din mașină. Mereu trebuie să fii pregătit, mai ales când lucrurile se complică.