Nu scot un om usor din suflet...dar daca o fac,aceasta este ca si cum nu ar mai exista.
Pana sa ajung la acest pas,iert de multe ori si caut cu disperera sa ma agat de tot ce are omul mai bun si de toate amintirile frumoase.
Indur,tolerez,inteleg,sufar si acord sanse,mii de sanse,mergand pana la naivitate,pana la a lasa oamenii sa profite de bunatatea mea.
Dar am limitele mele...
Si ma trezesc intr-o zi in care ia nastere in mine sentimentul dreptatii...si atunci simt o repulsie fata de felul in care am fost tratata...
