GEMENELE. Caz închis

PROLOG

 Încerc să amân acest moment de câteva zile. Dar știu că

prelungirea aceasta nu îmi va aduce nimic bun la final.

În ciuda faptului că mă consider o persoană curajoasă și cu capul pe umeri, nu mă simt îndeajuns de puternică să merg până la secția de poliție pentru a declara faptele petrecute recent sau să le spun alor mei cum totul este doar din vina mea.

Așadar, în locul acestui fapt, voi scrie aici această istorisire. Voi încerca să vă dau toate detaliile, așa cum le cunosc și eu, să recreez conversațiile pe cât de bine voi putea și să fiu cât pot de sinceră.

Așadar, de aici voi începe.

       CAPITOLUL UNU - O SĂPTĂMÂNĂ DUPĂ ÎNCEPUTUL CERCETĂRII DUBLEI CRIME

 Mă numesc Alice Myers, iar în momentul relatării acestor evenimente am doar 17 ani. Ceea ce urmează să vă spun s-a întâmplat acum o săptămână, sau cel puțin atunci a început totul. Scriu din camera mea, stând la birou și uitându-mă uneori fugitiv pe fereastră, în întunericul ce împresoară casa. Blatul alb este plin de bilețele, care parcă mă urmăresc în timp ce notez aici toate aceste cuvinte.

Mă simt privită, așa că mai scrutez încă odată întunericul, însă nu mă întâmpină nimic în afară de umbrele nopții.

Probabil că la început ați crezut că aș fi omorât pe cineva sau că mă ascund de poliție deoarece sunt o hoață sau o criminală, însă adevărul este de fapt cu totul altul.

Sunt doar o elevă de liceu, din clasa a 11-a, care poate este puțin mult prea pasionată de crime și tot felul de mistere pentru binele ei. Dacă misterele și secretele nedescoperite se ascund într-un loc precum Little Bay, orașul în care locuiesc, cu atât mai bine. Vedeți voi, locuiesc într-un oraș mic, unde oamenii sunt pașnici în cea mai mare parte a timpului.

Dat fiind că aici este mereu liniște, oamenii nu au cum să fie tulburați prea des sau prea tare, însă de-a lungul anilor, de când acest mic oraș a fost înființat și până acum au avut loc câteva serii de evenimente tare bizare, unele de-a dreptul ciudate, pe care polițiștii nu s-au simțit îndeajuns de curajoși să le rezolve, sau au fost mult prea încăpățânați să nu afle secretul murdar din spatele acestora.

Cum ar fi cazul gemenelor Dawson, ale căror trupuri au fost găsite fără suflare în râul Yellow Creek, în noaptea de 15 iulie 2017.

Motivul pentru care acestea s-au sinucis, acesta fiind verdictul polițiștilor și medicilor legiști, care nu au găsit urme de violență sau vreun atacator prin împrejurimi, a rămas în continuare îngropat în mâlul de pe fundul râului unde viața fetelor a luat sfârșit.

Însă un lucru îmi dă de gândit acum, în timp ce mă uit pe internet la știri vechi de acum doi ani, cu imagini ale fetelor înainte de moartea lor, iar apoi cu cadavrele acestora.

Nu văd deloc o asemănare între cele două poze. Cadavrele, surprinse de aparatele de fotografiat, sunt deloc descompuse și surprinzător de clare. Astfel încât se vede foarte precis faptul că persoanele moarte din lac nu sunt gemenele Dawson.

Desigur, în mare parte, au trăsături ce seamănă. Statura este asemănătoare, părul lung și castaniu, slăbuțe și frumoase, însă aici se termină orice asemănare dintre cele patru fete. Plus că cele două tinere neînsuflețite nu par de aceeași vârstă, una dintre ele având trăsături ceva mai copilărești decât cealaltă.

Însă peste tot știrile spun același lucru: " Două tinere din orașul Little Bay, pe numele lor Marissa și Elena Dawson au fost găsite fără suflare, în râul Yellow Creek. Motivele crimei sunt încă necunoscute, însă polițiștii consideră crima fiind de fapt un suicid. "