The boy next door| Andy Biersack fan fiction

Noul vecin.

"Carter!"se aude vocea enervanta a mamei. Înainte sa cobor sa vad ce vrea, m-am dus sa imi fac rutina de dimineata.
"Carter!" Tipa din nou doar ca de data asta mai tare. Sa nu se înțeleagă greșit, o iubesc pe mama, a făcut atâtea sacrificii pentru mine. Mai ales de la divorț. Cand aveam 10 ani mama divorțase de tata. Tata e milionar, dar degeaba ai bani daca nu ai suflet, pana la urma banii nu pot cumpara chiar totul. Dupa divorț, evident ca s-a deschis un proces pe baza mea. Tata având o grămada de bani angajase cel mai bun avocat din țara, iar mama era evident ca va pierde procesul. Era o femeie singura de 30 de ani cu un copil. La divorț tata îi dăduse mamei 12 milioane de dolari, iar mama renunțase la toti banii pentru mine. Mereu m-am simțit datoare ei, adică cu banii aia nu duceai o viata prea modesta. De atunci nu am vrut sa mai vorbesc cu tata, tot insistase el pe la scoala dar l-am refuzat mereu. Adică renunțase la propriul copil pentru niște bani, pe cand mama muncise din greu ca sa poată se ne i-a o casa frumoasa intr-un cartier liniștit. Dupa un an, dupa ce eu si mama ne-am liniștit cu banii, ea si-a refăcut viata. In momentul de fata e căsătorită cu un bărbat de 38 de ani, Mike, doar cu un mai mare ca ea. Si sincer eu cred ca se potrivesc perfect. Formează un cuplu fericit împreuna, iar eu ma bucur pentru amândoi. Cat despre relația mea cu Mike, e la fel de buna. Nu i-am zis încă tata, dar eu il consider ca unul.
"Carter! Coboară odata jos!" O aud din nou pe mama intrerupandu-ma din gândit. Stiu, ce lucru mare mai făceam si eu.
"Ce e?" Intreb cand ajung in bucătărie luamdu-mi un mar verde din frigider, apoi măresc ochii cand vad ca mama si cu Mike făcuseră o grămada de dezordine in Bucătărie, asta doar pentru câteva brioșe.
"Pentru ce sunt toate astea?" Intreb arătând către coșul cu brioșe pe care scria " bun venit".
" Sunt pentru noul vecin, iar eu si Mike trebuie sa plecam pana maine si ne întrebam daca nu poți tu sa i le duci..." Spune mama implorandu-ma din priviri.
" Ok, le duc eu. Nu aveți de ce sa va faceți griji." Îi conduc pana la usa, dupa ce mama ma pupa pe creștetul capului ma roagă sa fac curat si in Bucătărie, normal ca nu am putut sa o refuz, nici mie nu mi-ar plăcea sa vin obosita si sa găsesc mizeria in bucatarie.
Pornesc robinetul de apa al cazii, apoi ma bag in apa fierbinte lăsând-mi Mușchii sa se relaxeze.
Gândul imi zboară la Alex, este un prieten de familie încă din copilărie. Mama a zis ca o sa vina si el cu mama lui in cartierul nostru , de curând tatăl lui murise si cică se mut aici ca sa înceapă "un capitol nou". Dar eu una nu cred in chestii de genul. Degeaba schimbi decorul si masina, adică durerea încă rămâne. Si mama vrusese sa ne mutam din oraș dupa divorț, dar eu una am vrut măcar sa termin scoala. Văzând ca tata tot nu imi dădea pace ne-am mutat din LA.
Chiar daca nu par sunt foarte entuziasmata de venirea lui, eu mereu am simțit ceva mai mult pentru el, dar nu am avut curajul necesar încât sa i-o zic in fata.
Un zâmbet mi se schițează pe fata cand imi amintesc cum ma învărteam prin camera si imi făceam planuri sa-i zic ca il plac.
Din păcate nici acum nu stiu daca si el simte mai mult,sper doar sa nu fiu ranita.
Ies punându-mi un prosop in jurul corpului de culoare mov. Mergând spre camera abservam picăturile de apa care mi se scurgeau din par pe jos. Nu era ceva fain, tot eu trebuia sa șterg.
Dupa ce ma usuc pe par si pe corp, imi iau un tricou negru pe care scrie "Kill me" si niște blugi negri rupți in genunchi, apoi imi leg in jurul mâinii bandana mea roșie pe care o primisem de la Alex acum doi ani. Stiu, e o perioada lunga, de obicei nu țin mai mult de o luna un lucru dar bandana asta e specială. In plus, mereu ma apreciat ca o țin. Nu il mai văzusem pe Alex de la Crăciun. Ma intreb daca o sa sar pe el cand o sa-l vad.
Toate gândurile frumoase mi se spulbere cand imi amintesc ca trebuie sa duc brioșele alea noului vecin, sunt bucuroasa ca o sa avem încă un vecin, mai ales ca are casa vizavi de noi, dar sunt prea entuziasmata pentru Alex ca sa imi pese.
M-am încălțat cu botinele mele negre , iar dupa m-am îndreptat spre bucatarie sa i-au brisosele.
***
Sunam la sonerie deja de cinci minute si nimic... Poate ca Vecinul e surd sau nu e acasa...Doamne ce minte bolnava pot sa am...normal ca nu e acasa...am dat sa ma întorc dar m-am împiedicat si am căzut pe ceva tare si rece. O Doamne! Era un bărbat pe care tocmai il pusesem la pământ...ma ridic de pe el si ma scutur rușinată cu privire in pământ...cum am putut fii atât de neatenta?!
"Eu...scu..." Dar nu apuc sa termin fraza ca bărbatul ma întrerupe...
" Ce? Ești chioara?! Uita-te pe un dracu mergi!" Tipa bărbatul străin la mine, uimita de atitudinea lui, imi ridic privirea din pământ, apoi ramân masca cand vad câte tauaje avea...era îmbrăcat in negru, bine aici nu pot comenta, si eu ma îmbrac in negru, dar el părea mai mult a vagabond! Ce caută un om ca asta in cartierul nostru?
" Asculta! Cum iti permiți?! Cunoaște-ți lungul nasului! Si cine ești tu? Vreun hoț, ceva? Ce cauți in cartierul nostru?!" Brunetul își da ochii peste cap, apoi ma împinge intr-o parte ca sa poată bagă cheia in usa...stai ce?! El era noul nostru vecin?! Ce a mai ajuns si cartierul asta...
Ma întorceam către casa, iar gândul ca o sa am si o bucatarie de curățat pentru idiotul asta ma face sa-i blestem zilele. Cu siguranța cand voi ajunge in camera mea o sa încep sa plang, întotdeauna am fost sensibilă, chiar daca nu poți mulțumii pe toata lumea, eu niciodată nu am putut suporta gândul ca cineva nu ma place. Chiar daca e un vagabond, căruia nu-i stiu numele, dar ceva imi spune ca asta nu a fost ultima noastră "întâlnire".
***
Curățam bucatarie deja de 10 minute si simțeam cum o iau razna, eram destul de posomorâta din cauza acelui idiot.
Vad ca telefonul imi suna, fără sa ma uit la numele de pe ecran, răspund nepăsătoare.
"Alo?" Intreb in timp ce puneam vasele murdare in masina de spălat.
"Carter? Ce e cu vocea asta posomorâta ? Doar vorbeați cu mine! Vad ca nu prea ești entuziasmata ca vin.." Se aude vocea trista a lui Alex, oh Doamne, acum l-am indispus si pe el, ma simțeam asa de prost încât numai știam ce sa zic...
"Doamne Alex! Normal ca ma bucur ca vii, astept momentul asta de o grămada de timp...doar ca ...nu m-am uitat la apelant...si mai am si o bucatarie de curățat." Mint. Nu vroiam sa-i zic lui Alex despre incidentul anterior.
~Seara~
Obosita dupa atâta curățenie si dupa tot ce s-a întâmplat , ma schimb in pijamale , iar dupa ma pun in pat. Cand pun si eu capul pe perna, primesc un mesaj de la un număr privat.
   " Drăguț funduleț. Poate tragi draperiile data viitoare!"
   Dupa ce citesc mesajul, inima imi bate mai ceva sa-mi sara din piept. Ma duc repede spre fereastra si il vad pe noul vecin " admirandu-ma"
  Trag repede aer in piept , apoi respir sacadat. Atenția mi se îndreaptă către telefon, care mai vibrează încă odata.
  "Noapte buna! -Andy"
Hey...alge mici am început o noua carte, si as vrea păreri va rog, stiu e scurt primul capitol, dar daca vreți le pot face mult mai lungi.
Daca vreți Dedicație cereți ;)