Între două feţe

5.Fem

-Fuck, shit, fuck, shit, fuck, shit!!! Durerea asta este insuportabilă, mă uit la doctor și îl văd cum zâmbește, du-te dracu! Țip la el și foarfeca aia nenorocită îmi este înfiptă și mai adânc în mână. Nu mai pot suporta mă întorc cu fața spre M și văd că nu are nicio expresie de uimire, frică sau de groază, este așa de impasibilă...

Respir și inspir, încerc să alung durerea asta nenorocită, simt cum un bisturiu este trecut deasupra piciorului meu ...

– D, ai suportat destul de bine prima incizie, dar să vedem cum te descurci la a doua... Zâmbetul acela te lasă fără suflare, acest om nu are pic de milă.

-Aaaaaaa!!! Încep să țip și să mă zbat, dar totul este în zadar, sunt legată, curelele mi-au intrat în carne, nu mai văd nimic, totul se întunecă în jurul meu, și cad într-un somn adânc ...

-Hey! Hey! Trezește-te! Alooooo!

Deschid ușor ochii și o văd așa de aproape de fața mea, nasurile noastre se ating ușor, M începe să îmi zâmbească șiret și se da în spate.

-U-unde suntem?

-Carceră.

Mă uit în jur, totul este întunecat,nu-mi pot da seama cât de mare este încăperea, singura sursă de lumina este cea de lângă M și se pare a fi o lanternă.

-De unde ai aia? O întreb cu sfială.

-Când ești aici de foarte mult timp știi să ascunzi lucruri, iarăși îmi arată un zâmbet strălucitor de-al ei, oare ce o fi cu ea?

-De când ești aici?

-Ai observat că păsările cântă așa de frumos dimineața?

– Ăăăăă...da...chiar am observat...M, pe tine te-au torturat?

          Fața ei devine dintr-o dată serioasă și își întoarce privirea într-o parte lumina slabă a lanternei îi schițează frumos trăsăturile bine conturate, acum observ că este destul de mătura, ochii căprui sunt foarte închiși la culoare, iar părul acela negru îi atârnă frumos peste frunte și puțin peste ochi, îți lasă impresia unui star rock în devenire.

-De când ești aici, M?

-Știi acele jeleuri cu gust de fructe? Îmi este așa de dor de ele.

Încerc să mă ridic să mă apropii de ea, dar nu pot, durerea este insuportabilă, piciorul și mână stânga m-au lăsat, sunt așa de moale, corpul meu nu mă ascultă...

-Stai întinsă, ai pierdut destul de mult sânge...animalele alea nu s-au oprit decât după ce au văzut că ești inconștientă, apropo au zis că o să termine când te vei trezi. Fața ei a rămas la fel, nici nu zâmbește, nici nu se uită în ochii mei.

-S-și ce o să-mi facă?

-Păi probabil de data aceasta o să ții se facă o incizie la stomac, să vadă cât reziști...

-CE?!?

             Încep să plâng, lacrimile îmi curg ușor peste obraji, le simt atât de calde și de moi, nu-mi aduc aminte de ce sunt aici, ce am făcut? Am rănit pe cineva? Frânturi de imagini îmi apar iarăși, mă doare capul, țip atât de tare încât și durerea se oprește. -E-eu am omorât pe cineva, lacrimile mele devin mai intense, privirea mea se împăienjenește. M, se uită la mine stupefiată, se apropie ușor de parcă aș fi un animal sălbatic și mă cuprinde în brațe.

-Gata, gata, totul va fi bine...

-Cum dracu crezi că totul va fi bine, voi fi torturată din nou! Țipătul meu este atât de strident încât aș fi putut sparge un pahar. Îmi pune lanterna lângă mine și se îndepărtează în întunericul infinit. Am o senzație ciudă, de parcă sunt urmărită...